ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4635/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 5 februarie 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 1625/200, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele: În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata P.R., la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata P.R.

la 6 ani închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei. În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.R. va executa pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, alături de interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei, conform art. 35 alin. (2) C. pen. Face în cauză aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. pen., menține starea de arest a inculpatei P.R. În baza art. 88 C. pen., deduce prevenția inculpatei, de la 2 august 1999, la 5 februarie 2001. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., ia act că partea vătămată A.C.M., reprezentant legal Ț.A., nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal.

În baza art. 188 din S.9/1979, obligă inculpata la 211.214 lei la despăgubiri civile, către Spitalul Clinic Central de Copii. În baza art. 191 C. proc. pen., obligă inculpata la 700.000 lei, cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 31 iulie 1999, în jurul orelor 22,00, în apartamentul din Popești Leordeni unde locuiau inculpata P.R. și fiica acesteia de 9 ani, au fost descoperite în stare de inconștiență, iar fiul de 5 ani, P.Șt. mort. În jurul acestora s-au găsit cutii de tranchilizante, 2 scrisori „de adio” și o casetă (cu același conținut). Martorii I.L., L.P. și F.I. au anunțat serviciul de salvare, viața inculpatei și a fiicei fiind salvate.

Din conținutul casetei, scrisorilor și al declarației victimei, A.C.M. s-a aflat, că supărată de atitudinea soțului, inculpata a dorit să curme viața sa și a copiilor pe care i-a pus că consume un număr mare de pastile tranchilizante, din care apoi, a luat și ea. Martora a arătat că și-a dat seama după gust că nu sunt vitamine și de aceea s-a eschivat, reușind să nu îngurgiteze întreaga cantitate. Inculpata s-a apărat arătând că a fost lovită în cap de soț și nu-și explică sau nu-și amintește nimic și, crede că au fost intoxicați medicamentos de către acesta. Desigur, probele au indicat cu certitudine vinovăția inculpatei, susținerile acesteia fiind evident făcute pro cauza și neavând nici un suport probator, dimpotrivă fiind contrazise fără putință de tăgadă.

Mijloacele de probă administrate au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de necropsie, raportul de expertiză medico-legală al părții vătămate, declarațiile martorilor (în afara celor numiți, fiind ascultați și P.I. și U.I.) Pentru uciderea fiului și tentativei de omor săvârșită asupra fiicei în sarcina inculpatei s-au reținut infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) și d) C. pen. și 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., acte în baza cărora instanța a condamnat-o la pedepse reduse sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante înscrise în dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., constând în buna comportare anterioară, starea de nefericire și boală în care se află, suferind de tulburări de personal de tip histotonie.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 350/ A din 24 mai 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 869/2001 a decis: admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 80 din 5 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând, în fond: Înlătură aplicarea art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., precum și a dispozițiilor art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen. Majorează de la 10 ani închisoare la 20 (douăzeci) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen.

și menține pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei. Majorează de la 6 ani închisoare la 10 (zece) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatei în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen. și menține pedeapsa complimentară. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 20 (douăzeci) ani închisoare, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, conform art. 35 alin. (2) C. pen. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P.R.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Deduce prevenția pentru inculpată de la 2 august 1999 la zi. Obligă inculpata la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 250.000 lei onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța de apel a considerat că în sarcina inculpatei nu se pot reține circumstanțe atenuante, absența antecedentelor penale neconducând automat la un asemenea efect, iar pedepsele sunt de o gravitate ieșită din comun, având în vedere circumstanțele reale (fiind supărată) hotărăște suprimarea vieții propriilor copii, se pregătește, pune planul în aplicare, insistă în realizarea lui (premeditare). Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 2382 pronunțată în dosarul penal nr. 3712/2001 la data de 14 mai 2002 a decis; Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpata P.R.

împotriva deciziei penale nr. 350/ A din 24 mai 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 80 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de omor calificat. Înlătură aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente de 20 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) și d) C. pen. și de 10 ani închisoare, aplicată pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), c) și d) C. pen. și art. 176 lit. b) C. pen. (victimă P.Șt.). Trimite cauza pentru rejudecare, numai în ce privește această infracțiune, la Tribunalul București. Menține starea de arest a inculpatei. Onorariul de avocat cuvenit apărării din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Considerentele avute în vedere au fost acelea că intenția inculpatei a fost aceea de a-și ucide ambii copii, supraviețuirea unuia dintre ei datorându-se unor factori externi și independenți de voința și dorința inculpatei.

În această situație încadrarea juridică corectă este și infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav (săvârșirea asupra a 2 sau mai multe persoane), aflată în concurs cu tentativă la infracțiunea de omor calificat. Rejudecându-se cauza numai cu privire la aspectul casat, Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 197 din 28 februarie 2003 pronunțată în dosarul penal nr. 3502/2002 a hotărât următoarele: În baza art. 174 – art. 175 lit. a), c) și d) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpata P.R., la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., coroborat cu art. 35 C. pen., contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 80 din 5 februarie 2001 pronunțată în dosarul nr. 1625/2000 de Tribunalul București, secția I penală, modificată prin decizia nr. 350/2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 2382/2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen. Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., menține starea de arest a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. și art. 36 alin. (3) C. pen., deduce prevenția și perioada executată de la 2 august 1999, la zi. În baza art. 113 C. pen., obligă pe inculpată la tratament medical pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., constată că în cauză nu există constituire de parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpată la un milion lei, cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei onorariul pentru avocat din oficiu va avansa din fondul Ministerului Justiției. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 265/ A din 7 mai 2003 pronunțată în dosarul penal nr. 1192/2003 a confirmat sentința dată în rejudecarea cauzei sub aspectul casat, conform recomandării din decizia Curții Supreme de Justiție, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpată.

Împotriva acestei decizii, dar cu referire la întreaga sa situație, inculpata a declarat recurs în termen legal, criticând soluțiile sub aspectul greșitei condamnări (așa fiind persoana care a săvârșit omorul și tentativa de omor), motiv prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și în orice caz, greșita individualizare a pedepsei aplicate [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. A solicitat achitarea sau reducerea pedepsei. Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate cât și din oficiu, cu privire numai la infracțiunea săvârșită împotriva victimei P.Șt., Curtea constată că recursul este nefondat sub ambele aspecte. Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost definitiv stabilite, în discuție cu ocazia rejudecării fiind numai corectitudinea încadrării juridice a acesteia, astfel încât primul motiv nu poate fi primit, nemaiputând fi adus în discuție.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, de altfel corect efectuată, se aduc următoarele precizări: Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav (art. 176 C. pen.) este detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii între 15 și 25 ani. Pedeapsa de 20 ani închisoare s-a aplicat ținându-se seama în concret de următoarele împrejurări: victimele erau proprii copii cărora inculpata le dăruise viața, ce avea obligația, nu doar să le-o respecte (ca în general), dar chiar să le-o protejeze. Biologic mamele oferă grijă și afecțiune indiferent de specie. Faptele comise sunt așadar atât de grave încât forțează limita firescului; Omorul nu s-a produs sub imperiul vreunei tulburări emoționale puternice, de moment ci cu premeditare ființele împotriva cărora și-a îndreptat agresiunea nu erau doar fii inculpatei, dar erau și persoane care datorită vârstei trebuie ocrotiți, neputându-se apăra singuri sau să-și exprime voința proprie.

„Suferința” inculpatei putea genera impulsul de autodistrugere dar doar egoismul, răutatea au putut da naștere unei atât de monstruoase răzbunări. Avându-se însă în vedere și starea sănătății, starea emoțională (necontrolată), împrejurarea că inculpata a încercat să suprime nu doar viața copiilor, dar chiar și pe a ei, demonstrând un mod de gândire greșit asupra vieții, instanțele au apreciat și respectiv menținut o pedeapsă medie (limitele fiind detenția pe viață, 15 ani închisoare). Față de considerentele expuse, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și cu consecința aplicării dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 88 C. pen., cu privire la starea de arest.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.R. împotriva deciziei penale nr. 265 din 7 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 2 august 1999, până la 21 octombrie 2003. Obligă recurenta la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2003.