ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 10/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5
iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
S-a prezentat inculpatul,
arestat, asistat de avocat M.T., apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimata parte
vătămată.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond,
reducerea pedepsei.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul,
în ultimul cuvânt, a solicitat reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galați a fost
condamnat inculpatul Ș.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 și 2 lit.e din Codul
penal cu aplicarea art.74 lit.c și alin.ultim, art.76 lit.b din Codul penal.
Conform
art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal.
În
baza dispozițiilor art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a
inculpatului și, conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată
acestuia durata executată de la 5 aprilie 2001 la zi.
S-a
constatat că partea vătămată Ilie Marieta nu s-a constituit parte civilă în
cauză.
Pentru
a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în ziua de 23 martie
2000, în timp ce se deplasa prin cartierul Țiglina II din municipiul Galați,
inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate un lănțișor de aur cu medalion,
fugind apoi. Bunul sustras a fost înstrăinat contra sumei de 1.650.000 lei unei
case de amanet, de mama inculpatului, care nu a cunoscut proveniența
bijuteriilor.
Inculpatul
a fost trimis în judecată la Judecătoria Galați, instanță care, prin sentința
penală nr.1952 din 7 august 2001 și-a declinat competența în favoarea
Tribunalului Galați, având în vedere modificările aduse Codului de procedură
penală, la data de 25 iulie 2001.
Prima
instanță a reținut că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost
dovedite prin declarația părții vătămate I.M., declarațiile martorilor P.D. și C.M.,
proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de ridicare și predare a
bunului sustras și, de asemenea, prin declarațiile inculpatului, care a
recunoscut fapta comisă.
Împotriva
acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și
inculpatul Ș.V.
Ambele
motive invocate de parchet – greșita deducere a perioadei arestării preventive
și reținerea greșită a circumstanțelor atenuante – au fost însușite de instanța
de apel, respectiv Curtea de Apel Galați.
Prin
decizia penală nr.265/A a Secției Penale, din data de 5 iunie 2002, a fost
admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, desființată
în parte sentința penală nr.422/F din 3 decembrie 2001 a Tribunalului Galați,
numai în latura penală și, în rejudecare, a majorat pedeapsa aplicată
inculpatului de la 2 ani la 5 ani închisoare cu înlăturarea circumstanțelor
atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c, art.74 alin.ultim și art.76 lit.b
Cod penal.
Potrivit
art.383 alin.2 cu referire la art.381 alin.1 Cod procedură penală a dedus
durata reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001 până la 5 iunie
2002, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform
art.369 alin.1 Cod procedură penală a luat act de declarația inculpatului Ș.V.
de retragere a apelului formulat împotriva menționatei sentințe penale.
Nemulțumit
de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal,
l-a înaintat Curții Supreme de Justiție, Secției Penale, invocând ca temei
legal dispozițiile art.385
9
, pct.14 Cod procedură penală, solicitând
reducerea pedepsei aplicate.
Recursul
declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Ambele
instanțe au reținut – în raport de ansamblul probator – o corectă situație de
fapt. Instanța de apel, în mod judicios, a înlăturat circumstanțele atenuante
aplicate în favoarea inculpatului.
Într-adevăr,
din complexul de elemente ce trebuie avute în vedere la reținerea și aplicarea
circumstanțelor atenuante, prima instanță a invocat comportarea sinceră a
inculpatului, care a recunoscut fapta. S-a omis însă faptul că acesta a fugit
după săvârșirea infracțiunii, că s-a sustras urmăririi penale, fiind
identificat și prins de către organele de poliție, că a mai fost anterior, în
minorat, condamnat tot pentru o faptă de tâlhărie.
Nu
s-au avut în vedere alte date care circumstanțiază fapta și făptuitorul:
acțiune violentă, surprinzătoare exercitată în plină zi, într-un loc public,
frecvența acestor fapte, toate relevante pentru a contura pericolul social
generic, dar și cel concret al unei asemenea infracțiuni, care necesită un
tratament penal mai ferm.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva deciziei penale nr.265 din 5
iunie 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce
din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 aprilie 2001 până la 7
ianuarie 2003.
Obligă
recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.