ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3064/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta Primăria Municipiului

București, D.G.A.F.I. a chemat în judecată pe pârâta C.C.A., pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 455.548.140

lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții neamortizate, aduse

imobilului ce i-a fost restituit pârâtei prin dispoziția nr. 2166/1998 emisă de

primarul general al municipiului București.

Prin sentința civilă nr. 819 din 7 noiembrie

2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios

administrativ, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 151 din 4

aprilie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat

recurs reclamanta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând în esență că a fost nevoită să efectueze în anul 1992 o expertiză

tehnică care, în prezent îi profită pârâtei.

Recursul este nefondat.

Prin apelul declarat împotriva sentinței

tribunalului, reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 15.356.344 lei,

reprezentând contravaloarea expertizei tehnice efectuată în anul 1992, pentru

stabilirea riscului de seismicitate privind imobilul retrocedat pârâtei, prin

dispoziția primarului general al municipiului București din 18 septembrie 1998,

urmare pronunțării sentinței civile nr. 7170 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei

sectorului 3 București.

La instanța de fond a fost administrată proba cu

expertiză tehnică de către expertul C.V.V., prin care s-a concluzionat că

valoarea de utilizare a expertizei la care se referă recurenta este nulă și că

este necesară efectuarea unei noi expertize.

În atare situație se constată că în mod just au

stabilit instanțele că expertiza tehnică efectuată în anul 1992 nu îi este

utilă pârâtei, căreia i-a fost retrocedat imobilul în anul 1998.

În consecință, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul Consiliul General al Municipiului București, Administrația Fondului

Imobiliar, împotriva deciziei nr. 151 din 4 aprilie 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.