ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1622/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1622/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 28

noiembrie 2001, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul T.G.C. la

următoarele pedepse:

- 15 ani închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

c) C. pen., pe timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- 4 ani închisoare și un an pedeapsă

complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare și un an pedeapsă

complementară, pentru infracțiunea prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991,

raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele în cea mai

grea de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64

lit. a), b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 – art.

71 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 17 septembrie 1999 până la 15 octombrie 1999.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la următoarele

despăgubiri civile:

- 2.185.615.000 lei, părții civile

A.F. Piatra Neamț, reprezentând taxe și impozite neachitate către stat,

actualizată la data executării;

- 8.255.443.242 lei părții civile SC

C. SA Urziceni, aflată în lichidare judiciară;

- 8.672.245.936 lei părții civile SC

T.C. SRL Târgoviște, aflată în lichidare judiciară.

S-a luat act că prejudiciile cauzate

SC N. SA Pașcani, în sumă de 248.880.000 lei și SC F. sa Galați de

1.713.760.000 lei au fost recuperate și a fost respinsă cererea SC T.C. SRL

Târgoviște de obligare la despăgubiri ca parte responsabilă civilmente a SC E.

SRL.

S-a dispus anularea actelor

contabile întocmite în fals de inculpat, a filelor cec și a biletelor la ordin

indicate în hotărâre.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat de 14.000.000 lei și s-a luat act că a fost

asistat de un avocat ales.

S-a reținut că, între anii 1992 -

1994, inculpatul T.G.C. și-a înființat 4 societăți comerciale: SC E. SRL, SC E.

SRL, SC M.P.C. SRL și SC V. SRL, având ca obiect de activitate, comerțul cu

ridicata de combustibili lichizi, solizi și gaz, cât și produse alimentare și

nealimentare.

Din anul 1998 a început să se

aprovizioneze cu cantități mai mari de mărfuri, pe care nu le mai înregistra în

evidențele contabile pentru a-și spori veniturile proprii și a nu mai achita

astfel taxele datorate statului.

Astfel, reține instanța de fond că,

în cursul anilor 1998 - 1999, deși a achiziționat de la 26 societăți comerciale

din țară mărfuri în valoare de 30.173.561.000 lei, a achitat la furnizori doar

18.115.710.000 lei, iar pentru diferența datorată de 12.057.851.000 lei a emis

15 file cec și 4 bilete la ordin fără a avea disponibil în cont.

Prin punctele de lucru din

București, Brașov și Miercurea Ciuc a valorificat mărfurile achiziționate la

prețuri inferioare celor de achiziție pentru a prejudicia unitățile furnizoare

cărora nici nu le-a mai achitat contravaloarea acestora.

Prin neînregistrarea în evidențele

contabile a operațiunii de achiziționare a mărfurilor în valoare de

30.173.561.000 lei se reține de instanța de fond că, inculpatul s-a sustras de

la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului se stat, în sumă de

2.185.615.000 lei impozit pe profit și TVA și, totodată, nu a depus bilanțurile

contabile semestriale și anuale pentru anii 1998 – 1999.

În luna septembrie 1998, inculpatul

a convenit cu T.S., președintele, la acea dată, a SC T.C. SRL Târgoviște cu

care a negociat cumpărarea unei mari cantități de produse petroliere, achitând,

în avans, suma de 515.317.510 lei.

Pentru restul sumei datorate a emis

la 29 mai 1998 fila cec seria E 002 nr. 00256426 în valoare de 500.000.000 lei,

scadentă la 7 octombrie 1998, filă girată de SC T.C. SRL în favoarea SC N.M. SA

București în aceeași zi, având datorii față de această din urmă societate.

La data de 10 octombrie 1998, se

încheie un nou contract de vânzare-cumpărare, între aceeași societate și

inculpat, pentru produse petroliere în valoare de 15.000.000 lei, livrând

benzină și motorină în sumă de 3.966.973.689 lei pe care inculpatul a vândut-o

sub prețul de achiziție și fără a o înregistra în evidențele societății sale

comerciale E. SRL.

La 4 noiembrie 1998, aceeași societate

comercială livrează inculpatului produse petroliere în valoare de

9.151.499.761, pe care, de asemenea, nu le înregistrează în evidențele

contabile, însușindu-și astfel sumele realizate, integral din comercializarea

produselor petroliere. Nu a achitat integral prețul produselor și deși cunoștea

că nu are disponibil în cont, a emis la 20 noiembrie 1998, un bilet la ordin în

valoare de 4.000.000.000 lei, scadent la 11 decembrie 1998 și un altul de

aceeași valoare la 20 noiembrie 1998, scadent la 19 decembrie 1998, ambele

refuzate la plată, neexistând disponibil în cont.

La data de 29 septembrie 1998, a mai

emis SC T.C. SRL Târgoviște, fila cec, E 002 nr. 00256426 ca plată în avans

pentru produse petroliere, acceptându-se la plată, de bancă, doar pentru 400.000

lei, pentru restul sumei de 499.600.000 lei, fiind refuzată pentru lipsă de

disponibil în cont.

S-a conchis că în total, în perioada

12 octombrie – 14 octombrie 1998, inculpatul a achiziționat produse petroliere

de la SC T.C. SRL în valoare de 13.151.081.321 lei, din care a achitat doar

5.373.535.000 lei, iar pentru restul de 7.777.546.321 lei a emis filele cec și

biletele la ordin neacceptate la plată pentru lipsă de disponibil în cont.

La fel se reține că s-a procedat și

cu celelalte societăți comerciale părți civile în cauză.

Astfel, în perioada 6 octombrie – 8

octombrie 1998 i s-a livrat conform convenției, de SC C. SA Urziceni,

cantitatea de 285.400 kg zahăr, în valoare de 1.326.749.658 lei, pe care nu a

înregistrează în evidențele contabile și o valorifică, prin martorul C.C. la

prețuri inferioare, cu scopul de a-și însuși în întregime prețul realizat fără

a suporta taxele și impozitele către stat.

Între 17 noiembrie - 14 decembrie

1998, inculpatul primește de la aceeași societate 1.371.000 kg zahăr, în

valoare de 6.318.624.000 lei, sumă tot neînregistrată în evidențele contabile

și pe care o valorifică tot sub prețul de achiziție, achitând din suma datorată

doar 500.000.000 lei, după care încetat plățile.

Cu SC F. SRL Galați, inculpatul a

încheiat în martie 1998, un contract de vânzare-cumpărare pentru 352 tone

zahăr, în valoare de 1.717.760.000 lei și deși cunoștea că nu are disponibil în

cont a emis un bilet la ordin la 27 martie 1998, pentru suma prevăzută în

contract, potrivit clauzelor stipulate de părți, bilet refuzat la plată de

bancă.

Pentru a convinge societatea

furnizoare să-i livreze și restul cantității de zahăr (primise numai 80.000

kg), emite la 27 aprilie 1998, fila cec seria D nr. 00077378, în valoare de

363.200.000 lei, scadentă la 13 mai 1998, refuzată la plată, pentru lipsă de

disponibil în cont. Inculpatul achită parțial datoria pentru a-i convinge să-i

livreze în continuare marfă și mai primește 281.200 kg zahăr, în valoare de

1.366.004.232 lei și, cu toate că știa că nu are disponibil în cont, emite alte

5 file cec, scadente la 8 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei; la 15

iunie 1998, pentru aceeași valoare, la 22 iunie 1998, în valoare de 436.040.000

lei; la 29 iunie 1998, în valoare de 399.520.000 lei și la 29 iunie 1998, în

valoare de 50.000.000 lei.

Toate aceste file cec au fost

refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont, conform adresei

B.N.R. nr. XV/4403 din 12 octombrie 1998.

Inculpatul a convenit cu SC N. SA

Bacău, livrarea a 600 tone zahăr, pentru care la 22 mai 1998, a emis un bilet

la ordin, scadent la 28 mai 1998, în valoare de 248.880.000 lei, deși cunoștea

că nu are disponibil în cont, decât pentru 5.200.000 lei.

În fine, s-a stabilit de prima

instanță că, în cursul anului 1998, inculpatul a achiziționat mari cantități de

mărfuri de la mai multe societăți comerciale din țară, fără a le înregistra în

evidențele contabile ale societății al căror administrator a fost,

evidențiindu-se produse petroliere, în valoare de 13.151.081.000 lei de la SC

T.C. SRL Târgoviște, de 1.672.843.000 lei de la SC C. SA Onești, de

1.645.000.000 lei de la SC A. SA Pitești, 1.777.235.000 lei de la SC C.I. SRL

București, de la SC T.U. SA Galați, în valoare de 1.025.400.000 lei și de la SC

C. SA Urziceni, în valoare de 7.645.400.000 lei trecute în evidențele SC E. SRL

Piatra Neamț deși s-au valorificat la alte societăți ale inculpatului.

Același sistem, soldat cu

neînregistrarea mărfurilor achiziționate în scopul sustragerii de la plata

impozitelor datorate la buget, s-a reținut că s-a folosit pentru cele primite

de SC M.P.C. SRL Piatra Neamț și SC V.C. SRL Piatra Neamț.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând efectuarea unei noi expertize contabile,

cerere la care a renunțat și reducerea pedepselor care ar fi prea severe, iar

în ultimul cuvânt, a declarat că nu a intenționat să înșele partea vătămată.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 245 din 17 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, a constatat că acesta este arestat în altă cauză și l-a obligat la

cheltuieli judiciare, inclusiv la onorariul pentru apărarea din oficiu, care se

va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.G., care prin apărătorul său a solicitat, în principal,

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, pentru a se efectua o

nouă expertiză financiar-contabilă, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei

aplicate.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnat.

Astfel este dovediră cu contractele

de vânzare-cumpărare, facturile de livrare, comenzile emise, rapoartele de

constatare a Gărzii Financiare Piatra Neamț, adresele emise de bănci, relațiile

D.G.F.P.C.F.S. Neamț, filele cec și ordinele de plată, coroborate cu

declarațiile martorilor T.S., B.C., C.M., C.C., N.D., M.C., R.Șt., T.G.C.,

R.D., M.C., V.C., N.D., I.S.L., N.A., precum și din raportul de expertiză

financiar-contabilă că, inculpatul și-a extins în perioada vizată actele de

comerț cu produse petroliere și mari cantități de zahăr, pe care le-a

valorificat la diferite societăți comerciale, fără a le înregistra în

evidențele contabile. Pentru a obține profituri, inculpatul achita inițial o

parte din preț, pentru a da impresia de solvabilitate, emițând apoi file cec și

ordine de plată, cunoscând că nu are disponibil în cont, iar când era amenințat

cu sesizări penale, achita parțial sume datorate și în continuare comanda mari

cantități de produse, emițând, din nou alte file cec și ordine de plată.

Având în vedere aceste probe, în mod

corect instanța de fond a condamnat pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute

de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., art. 10 alin. (1) și art. 11

din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C.

pen.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia pedepse corect

individualizate, în conformitate cu art. 72 C. pen. și proporționale cu

pericolul social al faptelor comise.

În ce privește nulitatea hotărârii

instanței de fond, ridicată de inculpat, care susține că, la data de 7

noiembrie 2001, când s-a judecat cauza, la această instanță era arestat și nu a

fost citat la locul de deținere, se constată că în declarația, dată în fața

Curții de Apel Bacău, în data de 17 iunie 2003, acesta arată că a fost arestat

de la data de 27 noiembrie 2001 deci după judecarea cauzei.

Totodată, la dosarul cauzei nu este

depusă, de către inculpat, decât o ieșire din spital din data de 4 aprilie

2001,

Deci, inculpatul la data de 7

noiembrie 2001 a fost judecat cu procedura de citare îndeplinită.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care să

ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este

nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 245 din 17 iunie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 martie 2004.