ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3349/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 20 august 1998, A.P. a chemat în

judecată, prin acțiune modificată și precizată ulterior, pe S.C. P.M. S.A.

Slănic Moldova, S.C. S.L. S.A. Ozun, S.C. S. SRL Bacău, Consiliul Local Slănic

Moldova și orașul Slănic Moldova, prin primar pentru revendicarea vilei

„Păltiniș” și a 556,14 mp teren, imobil situat în orașul Slănic-Moldova,

identic cu p.t.nr.86 din CF 54 Slănic Moldova. Totodată, a cerut constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 decembrie

1999, între S.C. P.M. SA Slănic Moldova și S.C. S.SRL Bacău, în calitate de cumpărător.

Pârâta S.C. P.M. Slănic Moldova a formulat

cerere reconvențională referitor la îmbunătățirile utile și necesare încorporate

în imobil.

V.A., V.E.L., Ș.S. și C.S.E., cerând admiterea

acțiunii principale au intervenit în recurs, în baza art. 49 alin. (2) C. proc.

civ., invocând cotele părți ce li se cuvin, în calitate de copărtași, din

dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu.

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința

nr. 28 din 28 ianuarie 2002 a respins acțiunea, ca nefondată, față de pârâții

S.C. P.M. S.A. Slănic Moldova, S.C. S. SRL Bacău și orașul Slănic Moldova și ca

inadmisibilă (pentru lipsă de calitate procesuală pasivă) față de Consiliul

Local Slănic Moldova. De asemenea, a respins și cererile de intervenție în

interes propriu, precum și cererea reconvențională.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin

decizia nr. 33 din 28 mai 2002, a admis apelul reclamantei și, schimbând în

întregime sentința, a admis acțiunea principală și cererile de intervenție în

interes propriu, așa cum au fost formulate, cu motivarea că titlul statului, în

temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950 nu este valabil, că actul de

înstrăinare atacat este lovit de nulitate pentru cauză ilicită (a fost încheiat

în frauda dreptului reclamantei și cu violarea art. 24 și art. 27 din O.G. nr. 88/1997)

și că potrivit art. 79 din Legea nr. 10/2001, obligația de despăgubire pentru

îmbunătățirile necesare și utile, revine statului.

Împotriva acestei decizii pârâtele S.C. P.M. S.A.

Slănic Moldova și S.C. S. SRL Bacău au declarat, fiecare separat, recurs, bazat

pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., în

dezvoltarea cărora au invocat, în esență, nesocotirea de către instanța de apel

a normelor legale referitoare la caracterizarea valabilității titlului

statului, a prevederilor Legii nr. 15/1990 și a dispozițiilor art. 24 pct. 3 și

art. 27 din O.G. nr. 88/1997. De asemenea, instanța de apel a examinat pricina,

ultra petita, prin prisma dispozițiilor Decretului nr. 92/1950 și ale art. 24

și art. 27 din O.G. nr. 88/1997 și a nesocotit titlul originar de proprietate

al vânzătorului, precum și buna-credință a părților din actul de înstrăinare,

dedusă și din împrejurarea că imobilul revendicat, fiind o ruină, a beneficiat

de mari investiții (îmbunătățiri). Au cerut menținerea sentinței.

Recursurile sunt nefondate.

Acțiunea în revendicare, fiind întemeiată direct

și nemijlocit pe existența dreptului de proprietate, opozabil erga omnes,

obligă pe reclamant să facă dovada, conform art. 1169 C. civ., că este

proprietarul bunului revendicat. În apărare pârâtul poate opune titlul său, a

cărei examinare judiciară, fără a fi un ultra petita, este firească și esențial

necesară soluționării pricinii.

Or, în speță, reclamanta a făcut dovada

dreptului său. Titlul exhibat de pârâți în contraprobă, fiind un act de rechiziție,

netranslativ de proprietate, succedat de naționalizarea bunului, în baza

Decretului nr. 92/1950, aplicată asupra unei indiviziuni și împotriva unei

minore, este flagrant atins de vicii care, indiscutabil, atrag nulitatea și,

esențial, nevalabilitatea sa.

Nu mai puțin, înstrăinarea bunului, la data de 8

decembrie 1999, după introducerea acțiunii în revendicare (2o iulie 1998), în

condițiile în care, pe de o parte, dreptul era litigios, iar părțile

contractului, conștiente de urmări, s-au prevalat de evicțiune, reprezintă,

până la evidență, o operațiune speculativă și o fraudă a dreptului reclamantei,

ambele sancționate cu nulitatea absolută a actului, în baza art. 948 C. civ. și

a lui fraus omnia corrumpit. Împrejurarea că înstrăinarea s-a făcut prin

negociere directă, contrar dispozițiilor art. 24 și art. 27 din O.G. nr. 88/1997,

adică fără a exista o locațiune, situație care impunea aprobările necesare, oferta

și licitația publică, denotă că pârâtele recurente, ca părți în contractul de vânzare-cumpărare

din 8 decembrie 1999 (desființat în apel), au fost de rea-credință. O asemenea

împrejurare, privită ca element de probațiune, nu excede ci, dimpotrivă,

accede, prin încorporare, temeiului de drept al acțiunii. Totodată, prin

efectul lui malitiis non est indulgendum, justifică întru totul, ca legală și

temeinică, soluția din apel.

Așa fiind și întrucât nu au fost constatate motive

de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune, respingerea recursului,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâta S.C. P.M.

S.A. și de pârâta intervenientă S.C. S. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 33 Ap

din 28 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2004.