ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 620/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296 din 25

martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul T.D.F. la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 din Legea nr.

78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 3 ani și 10 luni.

Totodată, s-a constatat că

inculpatul a fost arestat preventiv de la 31 iulie 2002 la 2 august 2002, și că

suma de 8.000.000 lei a fost restituită denunțătoarei Ș.C.D.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul T.D.F. își desfășoară

activitatea ca medic de specialitate, cu profil ortopedie, în cadrul secției

ortopedie a Spitalului Clinic de Urgență, având ca sarcini de serviciu, printre

altele, obligativitatea de a face parte din echipa operatorie în intervențiile

ortopedice care se efectuează bolnavilor aflați sub îngrijirea sa, potrivit

indicațiilor și programului stabilit de medicul șef de secție.

La data de 29 iulie 2002, a fost

internată în secția ortopedie bolnava C.A., mătușa denunțătoarei Ș.C., de către

inculpat care era medic de gardă în acea zi.

În ziua imediat următoare, bolnava a

fost programată pentru operație pentru ziua de 31 iulie 2002, de către medicul

T.F. care a condus vizita în zilele de 29 și 30 iulie 2002, din echipa de

medici care a făcut vizita făcând parte și inculpatul.

După terminarea vizitei, denunțătoarea

Ș.C. s-a deplasat la spital și a luat legătura cu inculpatul, știind că acesta

va efectua intervenția chirurgicală. Cu această ocazie, potrivit declarațiilor

denunțătoarei, inculpatul i-a pretins suma de 8.700.000 lei pentru sine și

pentru ceilalți medici care urmau să facă parte din echipa operatorie.

Imediat după discuția cu inculpatul,

în aceeași zi de 30 iulie 2002, Ș.C. a sesizat organele de urmărire penală cu

privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, constând în aceea că i s-a

pretins de inculpat suma de 8.700.000 lei pentru  efectuarea intervenției

chirurgicale, din care 8.000.000 lei pentru echipa de medici și 700.000 lei

pentru anestezist.

În cursul dimineții de 31 iulie

2002, după sesizarea parchetului, denunțătoarea a luat din nou legătura cu

inculpatul, înainte de intrarea acestuia în sala de operație, ocazie cu care

i-a solicitat o scurtă amânare în remiterea banilor, în sensul că îi va da în

aceeași zi dar după orele 12,00, solicitare cu care inculpatul a fost de acord

și indicându-i locul unde se vor întâlni după intervenția chirurgicală.

Discuția purtată cu inculpatul a fost înregistrată de denunțătoare pe o casetă

cu ajutorul unui reportofon dat de procuror și pe care a predat-o Parchetului

de pe lângă Tribunalul București.

La sediul parchetului s-a procedat

la marcarea criminalistică a unui număr de 16 bancnote a câte 500.000 lei

fiecare, cu pigment galben fluorescent, inscripționându-se pe acestea cuvântul

„mită” și data de 31 iulie 2002.

Cu suma de bani marcată criminalistic,

denunțătoarea s-a deplasat la Spitalul Clinic de Urgență, în data de 31 iulie

2002, în jurul orelor 13,20, și la intrarea în secția ortopedie l-a așteptat pe

inculpat după ce acesta a ieșit din blocul operator. Inculpatul a invitat-o pe

denunțătoare în camera de raport unde nu se mai afla nici o persoană și unde

i-a înmânat un pachet în care se afla suma de 8.000.000 lei, momentul fiind

înregistrat audio și video.

Imediat după primirea banilor, a

apărut echipa alcătuită din polițiști și procurori, iar în prezența unor

martori asistenți și a medicilor T.P.T., P.D.C. și M.C.G., s-a efectuat o

percheziție corporală asupra inculpatului găsindu-se suma de 8 milioane lei în

buzunarul drept al halatului inculpatului.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza denunțului și declarațiilor denunțătoarei Ș.C., proceselor

verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor G.I.,

A.G., T.P.T., T.F., M.C. și P.D., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului.

Curtea de Apel

București secția I penală, prin decizia penală nr. 510 din 5 septembrie 2003, a

admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul T.D.F., a desființat în parte sentința atacată și a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., cu referire la art.

83 C. pen., menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel București și inculpatul.

Prin recursul parchetului se critică

hotărârile pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului, caz prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitându-se majorarea sancțiunii întrucât fapta comisă este gravă,

prezentând un real pericol pentru societate, iar poziția procesuală a

inculpatului nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

La rândul lui, inculpatul a criticat

hotărârile pentru nelegalitate, învederând că în cauză se impunea schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de primirea de foloase necuvenite, prevăzută

de art. 256 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate, de fiecare dată la stabilirea și aplicarea

pedepsei.

Or, analizarea exclusivă a

pericolului social concret al faptei comise, pericol într-adevăr ridicat în

raport de elementele circumstanțiale relevate în cuprinsul motivelor de recurs

invocate de procuror, și omiterea celorlalte criterii de individualizare conduc

la o aplicare eronată a dispozițiilor art. 72 C. pen.

În speță, instanța de fond a avut în

vedere atât activitatea infracțională a inculpatului, cât și elementele de

circumstanțiere favorabile acesteia, aplicând o pedeapsă just individualizată.

Din actele aflate în dosar rezultă

că inculpatul este un specialist de mare performanță care a rezolvat cazuri dintre

cele mai dificile, fiind singurul medic din cadrul clinicii care practica și

chirurgia plastică și ortopedie, cu o mare disponibilitate de a rezolva cu

maximă eficiență cazurile ce necesitau intervenții complexe, interdisciplinare.

Mai rezultă din actele depuse în

circumstanțiere că inculpatul, în paralel cu activitatea medicală din Spitalul

Clinic de Urgență, a avut o contribuție importantă în pregătirea sportivilor

din cadrul Clubului Sportiv Dinamo, iar rezultatele foarte bune, inclusiv pe

plan medical, ale componenților echipei de rugby, s-au datorat în mare măsură

doctorului T.D.F., care prin programele științifice de pregătire fizică și

nutrițională a menținut sportivii selecționați în echipa națională de rugby

într-o formă fizică bună, iar prin actele medicale și intervențiile

chirurgicale efectuate sportivii accidentați și-au reluat rapid activitatea

sportivă.

Pregătirea profesională de excepție

a doctorului T.D.F. este demonstrată și de cele 36 lucrări științifice

elaborate, de participările la numeroasele congrese internaționale și de teza

de doctorat cu o temă de mare importanță în patologia sportivă.

Aceste elemente de circumstanțiere

impuneau aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) (texte care nu au fost

menționate în dispozitivul hotărârii, dar prevăzute în minuta sentinței),

precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei, existând garanția că

fapta comisă a fost un accident, iar în viitor inculpatul va avea o comportare

ireproșabilă.

Ca atare, pedeapsa aplicată a fost

bine individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și al modalității

de executare, motiv pentru care recursul formulat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la recursul inculpatului.

Potrivit art. 254 C. pen.,

constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau

indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori

acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a o

îndeplini, a nu îndeplini, ori a interzis îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri.

În speță, inculpatul, în calitate de

medic de specialitate cu profil ortopedie, la data de 30 iulie 2002, a pretins

suma de 8.700.000 lei, iar pe data de 31 iulie 2002 a primit efectiv suma de

8.000.000 lei în vederea efectuării unei operații de hemiartroplastie, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută

de art. 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 C. pen., și nu ale

infracțiunii de primire de foloase necuvenite.

Dispozițiile art. 256 C. pen.,

invocat de inculpat în apărare, sancționează pe funcționarul care primește bani

ori alte foloase necuvenite după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției

sale și la care era obligat în temeiul acesteia, iar nu pe funcționarul care

condiționează îndeplinirea actului de primirea unor foloase sau, cu alte

cuvinte, care își trafică funcția.

Sub acest aspect, probele administrate nu pot fi

interpretate decât în sensul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a

fost trimis în judecată, mijloacele de probă administrate (denunțul și

declarațiile denunțătoarei, caseta audio înregistrată, caseta video 8 mm,

caseta audio digitală, caseta video HS, procesul verbal de tratare

criminalistică a bancnotelor care au fost oferite inculpatului, procesul verbal

de constatare în flagrant a infracțiunii, depozițiile martorilor audiați)

evidențiind că inculpatul a pretins suma, detaliind cât revine medicilor și cât

doctorului anestezist, înaintea intervenției chirurgicale. Faptul că înmânarea

efectivă a banilor a avut loc ulterior, nu are nici o relevanță sub aspectul

încadrării juridice în dispozițiile art. 256 C. pen., atâta vreme cât

infracțiunea de luare de mită s-a consumat în forma pretinderii banilor încă

din ziua precedentă, după care a avut loc organizarea flagrantului și

surprinderea inculpatului având asupra sa exact suma solicitată anterior.

În raport de considerentele expuse,

Curtea constată că în cauză a fost stabilită o situație de fapt corectă,

concordantă cu probele administrate, iar încadrarea juridică este cea legală,

motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins în temeiul

aceluiași text de lege, art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

T.D.F. împotriva deciziei penale nr. 510 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 ianuarie 2004.