ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484 din 26

septembrie 2002, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul B.C., la

următoarele pedepse:

un an și 6 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice,

prevăzută de art. 37 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966;

un an și 10 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C.

pen.;

trei pedepse, de câte un an și 2

luni închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni de conducere pe drumurile

publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere

reținut în vederea anulării prevăzută de art. 36 alin. (2) nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 10

luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni, urmând a executa, în final,

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani,

reprezentând termen de încercare, conform articolului 83 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată nu a

formulat pretenții civile în cauză.

Pentru a se pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul este locuitor al comunei

Tansa și posesor al permisului de conducere pentru categoria B din anul 1993.

La data de 14 martie 1998, organele de poliție i-au reținut permisul de

conducere în vederea anulării. Cu toate acestea, în data de 28 aprilie 1998,

inculpatul a condus autoturismul, pe raza localității Dagâța, fiind oprit regulamentar

de plt. major V.R., care se afla în misiune ordonată, inculpatul a început să

adreseze injurii și amenințări, la adresa lucrătorului de poliție.

Deoarece emana halenă alcoolică,

organele de poliție i-au solicitat să-i însoțească la dispensar, pentru

recoltarea de probe biologice, însă inculpatul a refuzat, adresând, în

continuare, injurii părții vătămate.

Apoi, inculpatul s-a deplasat la

autoturism, a urcat la volan și a pornit în viteză.

Totodată, în datele de 19 mai 1998

și 24 iunie 1998, inculpatul a condus autoturismul pe raza orașului Negrești,

județul Vaslui și respectiv, Tibana, județul Iași, deși avea permisul reținut,

în vederea anulării.

Faptele reținute și descrise,

realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de ultraj, conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are permisul de

conducere reținut în vederea anulării și sustragere de la recoltarea probelor

biologice, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3 ) C. pen. și art. 36 alin. (2)

și art. 37 alin. (3) din Decretul 328/1966, toate cu art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen.

Audiat, inculpatul nu a recunoscut

comiterea faptelor, susținând că cele reținute în actul de sesizare al

instanței sunt simple înscenări ale lucrătorului de poliție, cu care acesta se

află într-o relație tensionată, de mai mult timp.

Susținerile inculpatului nu au putut

fi reținute de instanță ca sincere și reale, fiind contrazise, în mod evident,

de celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația

părții vătămate, și comunicarea serviciului poliției rutiere, coroborate cu

depozițiile martorilor C.I.O., M.P., S.D. și L.A., pe întreg parcursul

procesului penal.

Tot acest ansamblu probator a făcut

dovada vinovăției inculpatului, în comiterea faptelor de ultraj, conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de o persoană cu permisul reținut în

vederea anulării și sustragerea de la recoltarea probelor biologice.

La individualizarea pedepsei

aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art.

72 C. pen., inclusiv circumstanțele personale, ținând seama de lipsa de

antecedente penale și de calitatea sa de învățător la Școala Generală din

Dăgârța.

În considerarea acestor criterii,

instanța a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei

sancțiuni penale, orientate spre minimul special, prevăzut de lege și a cărei

executare să fie suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor articolului 81

C. pen.

În baza articolului 82 C. pen.,

instanța a fixat inculpatului termen de încercare, iar în baza articolului 83

C. pen., a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor privind revocarea

beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi fapte penale,

pe perioada acestui termen.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul B.C., invocând

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Parchetul a invocat nelegalitatea

constând în omisiunea reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., în raport cu

infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., având în vedere

dispozițiile O.U.G. nr. 58 din 23 mai 2002.

S-a mai arătat că aplicarea art. 81

C. pen., nu este de natură să asigure reeducarea inculpatului, deoarece acesta

a mai comis o infracțiunea de ultraj, iar prin decizia penală nr. 3151/2000,

Curtea Supremă de Justiție l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., combinat cu art. 18

1

C. pen., aplicându-i, în baza art. 91

lit. a) C. pen., o amendă administrativă de 1.000.000 lei.

Față de concursul de infracțiuni

comis de inculpat și de poziția sa procesuală, s-a solicitat admiterea

apelului, desființarea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor art. 81 și art.

82 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de detenție.

Inculpatul, în apelul său, a

susținut că nu a comis nici una din infracțiunile cu privire la care a fost

condamnat de prima instanță și că totul este o înscenare.

A solicitat reaprecierea

materialului probator, desființarea hotărârii pronunțate și achitarea sa.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 82 din 27 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o, în

parte, în latură penală, numai cu privire la încadrarea juridică, în ce

privește infracțiunea de ultraj.

Rejudecând cauza, a completat

încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.

(1) și (3) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, recursul declarat de

inculpat.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, la onorariul de apărător, pentru

apărarea din oficiu.

Instanța de control judiciar a

apreciat că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului cu privire

la săvârșirea infracțiunilor de ultraj, sustragerea de la recoltarea probelor

biologice și trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către o persoană căreia i s-a reținut permisul de conducere de

conducere auto, în vederea anulării.

În general, instanța a încadrat

corect faptele dar, n-a ținut seama că, în ceea ce privește infracțiunea de

ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., se impunea să se aplice

art. 13 C. pen., deoarece de la 28 aprilie 1998 până la judecată a intrat în

vigoare O.U.G. nr. 58/2002, care a vizat și infracțiunile de ultraj.

Cum pentru inculpat era mai

favorabilă legea veche care i-a fost și aplicată, instanța trebuia să

completeze încadrarea juridică, pentru această infracțiune și cu dispozițiile

articolului 13 C. pen.

Așa fiind, apelul Parchetului va fi

admis, hotărârea va fi desființată în parte, în latura penală, numai cu privire

la încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj.

Rejudecând cauza, va fi completată

încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.

(1) și (3) C. pen. și cu dispozițiile art. 13 C. pen., menținându-se toate

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Motivul de netemeinicie invocat de

parchet nu este fondat. Chiar dacă inculpatul a comis un concurs de infracțiuni

și nu a recunoscut săvârșirea acestora nu poate fi trecut cu vederea faptul că

nu are antecedente penale, este cadru didactic în comună, a condus autoturismul

pe distanțe relativ mici și unde circulație nu este intensă, așa încât, în mod

corect, a apreciat tribunalul că se poate realiza reeducarea și prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.

În ce privește apelul inculpatului,

prin care a susținut că nu a comis nici una din infracțiunile cu privire la

care a fost condamnat de prima instanță și că totul este o înscenare, s-a decis

că este nefondat. Inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor ce i s-au

imputat.

Aceste fapte rezultă, în mod

evident, din probele administrate, în cauză, susținerile inculpatului, prin

care neagă faptele, neputând fi luate în considerare, deoarece dovada ce i-a

fost eliberată la data de 14 martie 1998, când i-a fost reținut permisul de

conducere în vederea anulării dovedea doar împrejurarea că i s-a reținut

permisul de conducere, fără a-i conferi dreptul de a mai conduce.

Sub aceste aspecte, apelul

inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel.

Sub aspectul motivului de recurs

invocat, recursul inculpatului, nu poate fi primit, el negăsindu-și nici-un

corespondent în dosarul cauzei.

Recursul însă, se impune a fi admis,

pentru a se constata grațierea pedepselor ce cad sub incidența Legii nr.

543/2002, cu consecința modificării termenului de încercare, prevăzut de art.

82 C. pen.

De aceea, în baza art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., admițându-se recursul declarat de

inculpat, se va casa decizia atacată și sentința primei instanțe, cu privire la

cele două aspecte.

Se vor înlătura prevederile art. 34

lit. b) C. pen. și se va înlătura art. 34 lit. b) C. pen., descontopindu-se

pedeapsa aplicată (rezultantă), în pedepsele componente.

În baza legii de grațiere, se vor

constata grațiate integral și condiționat pedepsele ce cad sub incidența

prevederilor acesteia, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârilor,

inclusiv, dispozițiile de condamnare a inculpatului, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) și art. 13 C. pen., cu suspendarea

executării pedepsei conform art. 81, pe un termen de încercare, de 3 ani și 10

luni.

Văzând și dispozițiile referitoare

la plata onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 82 din 27 februarie 2003 a Curții

de Apel Iași.

Casează decizia sus-menționată și

sentința penală nr. 484 din 26 septembrie 2002 a Tribunalului Iași, numai cu

privire la neaplicarea dispozițiilor de grațiere, prevăzute de Legea nr.

543/2002 și la termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

Înlătură prevederile art. 34 lit. b)

C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966;

- un an și 10 luni închisoare,

pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.;

- 3 pedepse de câte un an și 2 luni

închisoare, pentru 3 infracțiuni de condamnare pe drumurile publice, prevăzută

de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

În baza Legii nr. 543/2002, constată

grațiate integral și condiționat pedepsele de câte un an și 2 luni închisoare,

aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966 (trei pedepse) și de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 37 alin. (3) din același decret.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor, inclusiv dispozițiile de condamnare a inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) și art. 13 C. pen., cu

suspendarea executării pedepsei conform art. 81 pe termen de încercare de 3 ani

și 10 luni.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2003.