ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4059/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 484 din 26 septembrie 2002, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul B.C., la următoarele pedepse: un an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 37 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966; un an și 10 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.; trei pedepse, de câte un an și 2 luni închisoare, pentru comiterea a trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere reținut în vederea anulării prevăzută de art. 36 alin. (2) nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 10 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni, urmând a executa, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare, conform articolului 83 C. pen. S-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile în cauză. Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul este locuitor al comunei Tansa și posesor al permisului de conducere pentru categoria B din anul 1993. La data de 14 martie 1998, organele de poliție i-au reținut permisul de conducere în vederea anulării.

Cu toate acestea, în data de 28 aprilie 1998, inculpatul a condus autoturismul, pe raza localității Dagâța, fiind oprit regulamentar de plt. major V.R., care se afla în misiune ordonată, inculpatul a început să adreseze injurii și amenințări, la adresa lucrătorului de poliție. Deoarece emana halenă alcoolică, organele de poliție i-au solicitat să-i însoțească la dispensar, pentru recoltarea de probe biologice, însă inculpatul a refuzat, adresând, în continuare, injurii părții vătămate. Apoi, inculpatul s-a deplasat la autoturism, a urcat la volan și a pornit în viteză. Totodată, în datele de 19 mai 1998 și 24 iunie 1998, inculpatul a condus autoturismul pe raza orașului Negrești, județul Vaslui și respectiv, Tibana, județul Iași, deși avea permisul reținut, în vederea anulării.

Faptele reținute și descrise, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de ultraj, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are permisul de conducere reținut în vederea anulării și sustragere de la recoltarea probelor biologice, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3 ) C. pen. și art. 36 alin. (2) și art. 37 alin. (3) din Decretul 328/1966, toate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Audiat, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că cele reținute în actul de sesizare al instanței sunt simple înscenări ale lucrătorului de poliție, cu care acesta se află într-o relație tensionată, de mai mult timp. Susținerile inculpatului nu au putut fi reținute de instanță ca sincere și reale, fiind contrazise, în mod evident, de celelalte probe administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, și comunicarea serviciului poliției rutiere, coroborate cu depozițiile martorilor C.I.O., M.P., S.D.

și L.A., pe întreg parcursul procesului penal. Tot acest ansamblu probator a făcut dovada vinovăției inculpatului, în comiterea faptelor de ultraj, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană cu permisul reținut în vederea anulării și sustragerea de la recoltarea probelor biologice. La individualizarea pedepsei aplicate, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., inclusiv circumstanțele personale, ținând seama de lipsa de antecedente penale și de calitatea sa de învățător la Școala Generală din Dăgârța. În considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza și prin aplicarea unei sancțiuni penale, orientate spre minimul special, prevăzut de lege și a cărei executare să fie suspendată condiționat, potrivit dispozițiilor articolului 81 C. pen.

În baza articolului 82 C. pen., instanța a fixat inculpatului termen de încercare, iar în baza articolului 83 C. pen., a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi fapte penale, pe perioada acestui termen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul B.C., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Parchetul a invocat nelegalitatea constând în omisiunea reținerii dispozițiilor art. 13 C. pen., în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 58 din 23 mai 2002. S-a mai arătat că aplicarea art. 81 C. pen., nu este de natură să asigure reeducarea inculpatului, deoarece acesta a mai comis o infracțiunea de ultraj, iar prin decizia penală nr. 3151/2000, Curtea Supremă de Justiție l-a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., combinat cu art. 18 1 C. pen., aplicându-i, în baza art. 91 lit. a) C. pen., o amendă administrativă de 1.000.000 lei. Față de concursul de infracțiuni comis de inculpat și de poziția sa procesuală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și înlăturarea dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa în regim de detenție. Inculpatul, în apelul său, a susținut că nu a comis nici una din infracțiunile cu privire la care a fost condamnat de prima instanță și că totul este o înscenare. A solicitat reaprecierea materialului probator, desființarea hotărârii pronunțate și achitarea sa. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 82 din 27 februarie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală, numai cu privire la încadrarea juridică, în ce privește infracțiunea de ultraj.

Rejudecând cauza, a completat încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins, recursul declarat de inculpat. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv, la onorariul de apărător, pentru apărarea din oficiu. Instanța de control judiciar a apreciat că prima instanță a reținut corect vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de ultraj, sustragerea de la recoltarea probelor biologice și trei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i s-a reținut permisul de conducere de conducere auto, în vederea anulării.

În general, instanța a încadrat corect faptele dar, n-a ținut seama că, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., se impunea să se aplice art. 13 C. pen., deoarece de la 28 aprilie 1998 până la judecată a intrat în vigoare O.U.G. nr. 58/2002, care a vizat și infracțiunile de ultraj. Cum pentru inculpat era mai favorabilă legea veche care i-a fost și aplicată, instanța trebuia să completeze încadrarea juridică, pentru această infracțiune și cu dispozițiile articolului 13 C. pen. Așa fiind, apelul Parchetului va fi admis, hotărârea va fi desființată în parte, în latura penală, numai cu privire la încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj.

Rejudecând cauza, va fi completată încadrarea juridică pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen. și cu dispozițiile art. 13 C. pen., menținându-se toate celelalte dispoziții ale hotărârii. Motivul de netemeinicie invocat de parchet nu este fondat. Chiar dacă inculpatul a comis un concurs de infracțiuni și nu a recunoscut săvârșirea acestora nu poate fi trecut cu vederea faptul că nu are antecedente penale, este cadru didactic în comună, a condus autoturismul pe distanțe relativ mici și unde circulație nu este intensă, așa încât, în mod corect, a apreciat tribunalul că se poate realiza reeducarea și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.

În ce privește apelul inculpatului, prin care a susținut că nu a comis nici una din infracțiunile cu privire la care a fost condamnat de prima instanță și că totul este o înscenare, s-a decis că este nefondat. Inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunilor ce i s-au imputat. Aceste fapte rezultă, în mod evident, din probele administrate, în cauză, susținerile inculpatului, prin care neagă faptele, neputând fi luate în considerare, deoarece dovada ce i-a fost eliberată la data de 14 martie 1998, când i-a fost reținut permisul de conducere în vederea anulării dovedea doar împrejurarea că i s-a reținut permisul de conducere, fără a-i conferi dreptul de a mai conduce. Sub aceste aspecte, apelul inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele din apel. Sub aspectul motivului de recurs invocat, recursul inculpatului, nu poate fi primit, el negăsindu-și nici-un corespondent în dosarul cauzei. Recursul însă, se impune a fi admis, pentru a se constata grațierea pedepselor ce cad sub incidența Legii nr. 543/2002, cu consecința modificării termenului de încercare, prevăzut de art. 82 C. pen. De aceea, în baza art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., admițându-se recursul declarat de inculpat, se va casa decizia atacată și sentința primei instanțe, cu privire la cele două aspecte. Se vor înlătura prevederile art. 34 lit. b) C. pen. și se va înlătura art. 34 lit. b) C. pen., descontopindu-se pedeapsa aplicată (rezultantă), în pedepsele componente.

În baza legii de grațiere, se vor constata grațiate integral și condiționat pedepsele ce cad sub incidența prevederilor acesteia, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv, dispozițiile de condamnare a inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) și art. 13 C. pen., cu suspendarea executării pedepsei conform art. 81, pe un termen de încercare, de 3 ani și 10 luni. Văzând și dispozițiile referitoare la plata onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 82 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează decizia sus-menționată și sentința penală nr. 484 din 26 septembrie 2002 a Tribunalului Iași, numai cu privire la neaplicarea dispozițiilor de grațiere, prevăzute de Legea nr. 543/2002 și la termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de: - un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966; - un an și 10 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.; - 3 pedepse de câte un an și 2 luni închisoare, pentru 3 infracțiuni de condamnare pe drumurile publice, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

În baza Legii nr. 543/2002, constată grațiate integral și condiționat pedepsele de câte un an și 2 luni închisoare, aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 (trei pedepse) și de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (3) din același decret. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor, inclusiv dispozițiile de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) și art. 13 C. pen., cu suspendarea executării pedepsei conform art. 81 pe termen de încercare de 3 ani și 10 luni. Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.