ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2274 din 30

septembrie 2002, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, unde fusese

înregistrată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de

condamnatul B.I., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Prin sentința penală nr. 816 din 18

septembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea

formulată de condamnatul B.I. prin care a solicitat întreruperea executării

pedepsei de 23 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav la

care fusese condamnat prin sentința penală nr. 390 din 24 noiembrie 1998 de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 234 din

25 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că motivele invocate de petent, respectiv că are doi copii

minori, iar casa în care locuiesc împreună cu concubina lui necesita numeroase

reparații, fiind într-o stare avansată de degradare, nu se încadrează în

prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 652/ A din 30 octombrie 2003, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnat, însușindu-și argumentația instanței

de fond.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul B.I. a declarat recurs, arătând acum că are șase copii minori,

dintre care unul bolnav de SIDA.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 455,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea

imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau

unitatea la care lucrează”.

Din referatul de anchetă socială a

rezultat că la adresa indicată de condamnat locuiește doar fratele acestuia,

care a afirmat că petiționarul are șase copii, care locuiesc cu mama lor la o

adresă pe care nu o cunoaște.

Pe baza datelor menționate,

instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o

împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina

întreruperea executării pedepsei.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 652/ A din 30

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2004.