ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2274 din 30 septembrie 2002, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, unde fusese înregistrată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.I., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București. Prin sentința penală nr. 816 din 18 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul B.I. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 23 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav la care fusese condamnat prin sentința penală nr. 390 din 24 noiembrie 1998 de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia nr. 234 din 25 ianuarie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că motivele invocate de petent, respectiv că are doi copii minori, iar casa în care locuiesc împreună cu concubina lui necesita numeroase reparații, fiind într-o stare avansată de degradare, nu se încadrează în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 652/ A din 30 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul B.I. a declarat recurs, arătând acum că are șase copii minori, dintre care unul bolnav de SIDA. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează”. Din referatul de anchetă socială a rezultat că la adresa indicată de condamnat locuiește doar fratele acestuia, care a afirmat că petiționarul are șase copii, care locuiesc cu mama lor la o adresă pe care nu o cunoaște. Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de petent nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei. Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 652/ A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.