ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2003

CURTEA SUPREMȘ DE JUSTIȚIE

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 864 din 24 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul M.P. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea 143/2002. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 30 martie 2002, la zi. S-a constatat că în procesul analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 gr. heroină. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-a reținut că la data de 30 martie 2002, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 9 au percheziționat un taxi staționat în zona Bd.

Chișinău, au identificat și perchiziționat persoanele din autoturism. Printre acestea se afla și inculpatul M.P. care se afla pe scaunul din față dreapta și care cu puțin timp înainte coborâse din mașină și se întâlnise cu un tânăr. În momentul apariției lucrătorilor de poliție inculpatul a pus mâna pe lângă corp spre spate. În urma percheziției sub preșul aflat în partea dreaptă spate au fost găsite 2 pliculețe cu heroină. Inculpatul a declarat că este consumator de droguri și că a primit în acea zi de la C.A.M. un pliculeț cu heroină pe care în momentul apariției poliției l-a aruncat sub autoturism. Instanța a înlăturat ca nesinceră această susținere a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 720/ A din 4 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului reținând că din probele administrate rezultă fără echivoc faptul că inculpatul este cel care a ascuns cele două pliculețe sub preșul din mașină, iar pe de altă parte pedeapsa a fost just individualizată. Inculpatul a declarat recurs susținând că se impune reducerea pedepsei. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Pedeapsa aplicată se situează la limita minimă prevăzută de lege și nu există nici o împrejurare care să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub această limită.

Este de reținut și faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte comise în timpul minorității. Examinând cauza și din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 720 din 4 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 martie 2002, la 19 februarie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2003.