ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2003

CURTEA SUPREMȘ DE JUSTIȚIE

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 864 din 24

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul

M.P. a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 4 din Legea 143/2002.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la

30 martie 2002, la zi.

S-a constatat că în procesul

analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,14 gr. heroină.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-a reținut că la data de 30

martie 2002, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 9 au percheziționat un

taxi staționat în zona Bd. Chișinău, au identificat și perchiziționat

persoanele din autoturism. Printre acestea se afla și inculpatul M.P. care se

afla pe scaunul din față dreapta și care cu puțin timp înainte coborâse din

mașină și se întâlnise cu un tânăr. În momentul apariției lucrătorilor de

poliție inculpatul a pus mâna pe lângă corp spre spate. În urma percheziției

sub preșul aflat în partea dreaptă spate au fost găsite 2 pliculețe cu heroină.

Inculpatul a declarat că este

consumator de droguri și că a primit în acea zi de la C.A.M. un pliculeț cu

heroină pe care în momentul apariției poliției l-a aruncat sub autoturism.

Instanța a înlăturat ca nesinceră

această susținere a inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 720/ A din 4 noiembrie 2002, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului reținând că din probele administrate rezultă fără

echivoc faptul că inculpatul este cel care a ascuns cele două pliculețe sub

preșul din mașină, iar pe de altă parte pedeapsa a fost just individualizată.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că se impune reducerea pedepsei.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este

fondat.

Pedeapsa aplicată se situează la

limita minimă prevăzută de lege și nu există nici o împrejurare care să

justifice reținerea unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei sub această limită. Este de reținut și faptul că

inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte comise în timpul minorității.

Examinând cauza și din oficiu,

Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în

considerare în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 720 din 4 noiembrie

2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 30 martie 2002, la 19

februarie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

februarie 2003.