ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7039/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 507/2003,

Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de reclamantul C.Ș. împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, pe care a obligat-o să emită în

favoarea pârâtului, o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască dreptul de a

beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut faptul că reclamantul s-a refugiat împreună cu

părinții săi, în luna septembrie 1943, ca urmare a persecuțiilor etnice la care

au fost supuși după Dictatul de la Viena.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

următoarele motive:

Instanța de fond a reținut în mod

greșit faptul că reclamantul ar fi fost strămutat ori refugiat, deoarece acest

lucru nu rezultă din nici un act; probele testimoniale și declarațiile

reclamantului sunt contradictorii, iar din certificatul de naștere al surorii

reclamantului, rezultă că acesta s-a născut în decembrie 1943, în localitatea

Bicaciu, adică localitatea de unde se pretinde că familia a trebuit să se

refugieze.

Examinând recursul pârâtei, prin

prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat, pentru motivele

ce se vor arăta.

Afirmațiile reclamantului în

privința datei producerii refugiului, sunt contradictorii, iar neconcordanțele

se referă la perioade mari de timp care ar putea fi greu confundate. Astfel, în

cererea către pârâtă, afirmă că a fost refugiat începând cu 2 noiembrie 1940,

iar în acțiunea introductivă în instanță, că refugiul a început în luna

septembrie 1943.

Pe de altă parte, declarațiile

martorilor conțin aceleași neconcordanțe, în sensul că oscilează între anul

1940 sau anul 1943, ca fiind cei ai producerii refugiului din comuna Bicaciu,

în localitatea Ianojda.

S-a dovedit și nu se contestă faptul

că sora reclamantului (M.) s-a născut în luna decembrie 1943, în localitatea

Bicaciu, adică în localitatea de domiciliu, și nu în cea de refugiu.

Instanța de fond a avut în vedere

răspunsul din care rezultă faptul că tatăl reclamantului figurează în lista

refugiaților români din Ungaria, listă întocmită la data de 2 noiembrie 1940.

Pe baza acestui răspuns, s-a concluzionat că refugiul a existat, că întreaga

familie l-a urmat pe numitul C.V., inclusiv reclamantul și sora acestuia care,

din eroare a fost înregistrată, ca fiind născută în localitatea sa de domiciliu,

și nu cea de refugiu.

Această stare de fapt rezultată din

actele și probele dosarului, denotă faptul că, având adresa comunicată de către

M.I. – Arhivele Naționale, care confirmă prezența tatălui reclamantului, în

indexul refugiaților, index întocmit la 2 noiembrie 1940, l-a determinat pe

acesta să solicite acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000,

începând cu anul 1940.

Ulterior, dovedindu-se faptul

nașterii surorii sale în localitatea de domiciliu, în anul 1943, a determinat schimbarea pretențiilor, începând cu acest an.

Neconcordanța în susținerile și

formularea pretențiilor reclamantului, a martorilor, este de natură a crea cel

puțin, îndoieli în privința temeiniciei pretențiilor acestuia.

Că tatăl reclamantului a fost

refugiat, este un lucru cert, rezultat din înscrisul amintit.

Nu este dovedit însă, faptul că

acesta a rămas în refugiu până în anul 1943 ori a revenit în localitatea de

domiciliu, unde a fost concepută și născută, conform scriptelor de la dosar,

sora reclamantului.

Nu s-a dovedit cu certitudine, nici

faptul refugiului reclamantului, simpla deducție logică nefiind suficientă

pentru a conchide în privința justeței aplicării drepturilor conferite de Legea

nr. 189/2000.

Pentru motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9, coroborat cu art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul, în sensul casării, cu trimitere a cauzei, la aceeași

instanță, în vederea administrării de noi probe, pentru stabilirea unei stări

de fapt certe, căreia să i se aplice prevederile legale corespunzătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 507 din 17 noiembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 septembrie 2004.