ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 6

februarie 2003, reclamantul F.M.R. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 4317 din 14 ianuarie 2003 și

obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 .

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că părinții săi s-au refugiat din Oradea, în luna octombrie 1940,

stabilindu-se în localitatea Beiuș, astfel încât, el fiind născut în refugiu la

28 februarie 1944, este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute

prin Legea nr. 189/2000.

Prin sentința nr. 106 din 3 martie

2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4317 din

24 ianuarie 2003 și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că dispozițiile legii sus-menționate, cu modificările și

completările ulterioare, sunt aplicabile și persoanelor refugiate din

localitatea de domiciliu pe criterii etnice, persecuția durând pe toată

perioada strămutării și constând în privarea persoanelor de folosința

locuințelor și a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu.

Instanța a mai reținut că și copiii

născuți în localitatea în care au fost strămutați părinții lor, au același

statut, respectiv au suferit persecuții etnice pe toată perioada cuprinsă între

data nașterii și data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul

refugiului.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și deci,

nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate din motive

etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza în raport de motivul

invocat și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat faptul că și reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligați

să se refugieze din motive etnice părinții săi a dobândit statutul de refugiat

al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii

nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit

persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la

beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au

suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport de cele expuse, Curtea va

respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 106/CA/2003 - P din 3

martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2003.