ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3814/2003

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai

2000 reclamanta S.C. A.T. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. V.S. S.R.L.

Călinești solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie

obligată la plata sumei de 12.380.436 lei reactualizată, cu titlu de chirie

pentru folosință teren precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea pretențiilor reclamanta a arătat că

pârâta a cumpărat prin licitație publică activul secția de tractoare Călinești

ce ocupa suprafața de 5.427 mp teren, ce nu face obiectul vânzării – cumpărării

dintre părțile contractante.

Ca urmare, prin folosirea terenului menționat

pârâta avea obligația de a plăti contravaloare chirie de folosință fiind

notificată conform adresei nr. 476 din 8 mai 1996.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta confirmă

ocuparea terenului, dar refuză achitarea chiriei întrucât nu există un contract

de închiriere.

Totodată pentru o parte din debit a ridicat excepția

prescripției extinctive prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

În cauză s-a administrat și proba cu expertiză

contabilă, și în urma concluziilor acesteia, reclamanta și-a majorat câtimea

pretențiilor la suma de 17.038.898 lei.

Tribunalul Argeș, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 251 19 martie 2001 a admis

acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată.

În motivarea soluției date instanța de fond a

reținut că reclamanta a făcut dovada asigurării folosinței terenului așa cum

rezultă din art. 12 al contractului de vânzare cumpărare activ, în condițiile

art. 1411 și art. 1413 C. civ. pentru ca aceasta să-și poată desfășura

activitatea, și urmare concluziilor raportului de expertiză a luat în calcul

numai facturile pentru care nu opera prescripția dreptului la acțiune.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel

pârâta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut

situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției atacate, cât și aprecierea

eronată a probelor administrate cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel s-a susținut că în mod nejustificat

instanța a respins cererea de amânare a cauzei în vederea luării la cunoștință

a raportului de expertiză ce nu a fost depus cu respectarea prevederilor art.

209 C. proc. civ., instanța de fond nu și-a motivat soluția atunci când a optat

pentru una din variantele raportului de expertiză, nu există un raport

contractual pentru stabilirea chiriei.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 382 din 18 iunie 2001 a

respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date instanța de control

judiciar a înlăturat fiecare critică făcută arătând că apelanta a avut

posibilitatea să ia la cunoștință conținutul raportului de expertiză fiind

dispusă chiar completarea acestuia în funcție de obiecțiunile formulate,

cererea de amânare nejustificându-se atâta timp cât suplimentul acesteia viza

dobânda comercială ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, iar

pe fondul pricinii a apreciat că față de dispozițiile art. 12 din contractul

încheiat apelanta pârâtă s-a obligat ca în schimbul folosinței terenului să

plătească taxa legală și nici nu a produs dovezi din conținutul cărora să

rezulte că suma datorată este în alt cuantum sau sunt aplicabile alte acte

normative.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în

termen și legal timbrat pârâta, criticile vizând aspectele de nelegalitate

conform art. 304 pct. 9, respectiv faptul că nu putea fi obligată la plata

contravalorii folosinței atâta timp cât între părți nu exista un contract de

închiriere ca să stipuleze chiria sau eventual obligarea la încheierea unui

contract de închiriere.

De asemenea susține că nu este în culpă pentru

nerezolvarea situației terenului aferent activului vândut, dovadă procesele

verbale de la sediul reclamantei – intimate, iar în ce privește noul obiectiv

al expertizei referitor la dobânda comercială susține că trebuia pus în

discuția părților cu atât mai mult cu cât s-a luat în calcul la stabilirea

cuantumului sumei datorate.

La data de 1 octombrie 2003 recurenta precizează

că asupra terenului în litigiu mai există un titlu de proprietate emis pe

numele moștenitorilor fostului proprietar solicitând în temeiul art. 64, art.

65 și art. 66 C. proc. civ. introducerea în cauză a acestora.

Recursul este nefondat.

Potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr.

46 din 11 august 1999, reclamanta – intimată a vândut pârâtei – recurente

activul - secția de mecanizare și servicii din comuna Călinești, aceasta din

urmă devenind proprietară.

Potrivit art. 12 din convenția încheiată

„terenul aferent activului se transmite cumpărătorului numai în folosință

acestuia revenindu-i obligația de a plăti taxa legală de folosință”.

Față de clauza inserată în contract susținerea

recurentei potrivit căreia nu se justifică pretenția reclamantei – intimate nu

are suport legal, criticile formulate sub acest aspect urmând a fi înlăturate.

În ce privește încălcarea normelor de procedură,

respectiv faptul că nu s-a pus în discuția părților noul obiectiv al expertizei

Curtea reține că față de obiecțiunile formulate de recurenta – pârâtă s-a

dispus calcularea dobânzii comerciale în raport de taxa de scont practicată de

B.N.R., situație în care nu a fost lezată cu atât mai mult cu cât aceasta nu a

făcut obiectul cererii de chemare în judecată.

Solicitarea recurentei, ca în această cale de

atac să se lărgească cadrul procesual pasiv nu poate fi reținută nefiind

întrunite condițiile art. 65 și urm. C. proc. civ.

Față de cele arătate Curtea apreciază că

hotărârea pronunțată a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a legii

astfel că în considerarea art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de

pârâta S.C.

V.S. S.R.L. Călinești împotriva deciziei nr. 382 A-C din 18 iunie 2001 a Curții

de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.