ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3814/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 mai 2000 reclamanta S.C. A.T. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. V.S. S.R.L. Călinești solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 12.380.436 lei reactualizată, cu titlu de chirie pentru folosință teren precum și cheltuieli de judecată. În motivarea pretențiilor reclamanta a arătat că pârâta a cumpărat prin licitație publică activul secția de tractoare Călinești ce ocupa suprafața de 5.427 mp teren, ce nu face obiectul vânzării – cumpărării dintre părțile contractante. Ca urmare, prin folosirea terenului menționat pârâta avea obligația de a plăti contravaloare chirie de folosință fiind notificată conform adresei nr. 476 din 8 mai 1996. Prin întâmpinarea formulată, pârâta confirmă ocuparea terenului, dar refuză achitarea chiriei întrucât nu există un contract de închiriere.

Totodată pentru o parte din debit a ridicat excepția prescripției extinctive prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958. În cauză s-a administrat și proba cu expertiză contabilă, și în urma concluziilor acesteia, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 17.038.898 lei. Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 251 19 martie 2001 a admis acțiunea reclamantei, așa cum a fost precizată. În motivarea soluției date instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada asigurării folosinței terenului așa cum rezultă din art. 12 al contractului de vânzare cumpărare activ, în condițiile art. 1411 și art. 1413 C. civ. pentru ca aceasta să-și poată desfășura activitatea, și urmare concluziilor raportului de expertiză a luat în calcul numai facturile pentru care nu opera prescripția dreptului la acțiune.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta, criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea soluției atacate, cât și aprecierea eronată a probelor administrate cu încălcarea normelor de procedură. Astfel s-a susținut că în mod nejustificat instanța a respins cererea de amânare a cauzei în vederea luării la cunoștință a raportului de expertiză ce nu a fost depus cu respectarea prevederilor art. 209 C. proc. civ., instanța de fond nu și-a motivat soluția atunci când a optat pentru una din variantele raportului de expertiză, nu există un raport contractual pentru stabilirea chiriei. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 382 din 18 iunie 2001 a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției date instanța de control judiciar a înlăturat fiecare critică făcută arătând că apelanta a avut posibilitatea să ia la cunoștință conținutul raportului de expertiză fiind dispusă chiar completarea acestuia în funcție de obiecțiunile formulate, cererea de amânare nejustificându-se atâta timp cât suplimentul acesteia viza dobânda comercială ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, iar pe fondul pricinii a apreciat că față de dispozițiile art. 12 din contractul încheiat apelanta pârâtă s-a obligat ca în schimbul folosinței terenului să plătească taxa legală și nici nu a produs dovezi din conținutul cărora să rezulte că suma datorată este în alt cuantum sau sunt aplicabile alte acte normative.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen și legal timbrat pârâta, criticile vizând aspectele de nelegalitate conform art. 304 pct. 9, respectiv faptul că nu putea fi obligată la plata contravalorii folosinței atâta timp cât între părți nu exista un contract de închiriere ca să stipuleze chiria sau eventual obligarea la încheierea unui contract de închiriere. De asemenea susține că nu este în culpă pentru nerezolvarea situației terenului aferent activului vândut, dovadă procesele verbale de la sediul reclamantei – intimate, iar în ce privește noul obiectiv al expertizei referitor la dobânda comercială susține că trebuia pus în discuția părților cu atât mai mult cu cât s-a luat în calcul la stabilirea cuantumului sumei datorate.

La data de 1 octombrie 2003 recurenta precizează că asupra terenului în litigiu mai există un titlu de proprietate emis pe numele moștenitorilor fostului proprietar solicitând în temeiul art. 64, art. 65 și art. 66 C. proc. civ. introducerea în cauză a acestora. Recursul este nefondat. Potrivit contractului de vânzare – cumpărare nr. 46 din 11 august 1999, reclamanta – intimată a vândut pârâtei – recurente activul - secția de mecanizare și servicii din comuna Călinești, aceasta din urmă devenind proprietară. Potrivit art. 12 din convenția încheiată „terenul aferent activului se transmite cumpărătorului numai în folosință acestuia revenindu-i obligația de a plăti taxa legală de folosință”. Față de clauza inserată în contract susținerea recurentei potrivit căreia nu se justifică pretenția reclamantei – intimate nu are suport legal, criticile formulate sub acest aspect urmând a fi înlăturate.

În ce privește încălcarea normelor de procedură, respectiv faptul că nu s-a pus în discuția părților noul obiectiv al expertizei Curtea reține că față de obiecțiunile formulate de recurenta – pârâtă s-a dispus calcularea dobânzii comerciale în raport de taxa de scont practicată de B.N.R., situație în care nu a fost lezată cu atât mai mult cu cât aceasta nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Solicitarea recurentei, ca în această cale de atac să se lărgească cadrul procesual pasiv nu poate fi reținută nefiind întrunite condițiile art. 65 și urm. C. proc. civ. Față de cele arătate Curtea apreciază că hotărârea pronunțată a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a legii astfel că în considerarea art. 312 C. proc.

civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. V.S. S.R.L. Călinești împotriva deciziei nr. 382 A-C din 18 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.