ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4148/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 395 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Gorj l-a condamnat pe inculpatul P.N.M.

- în baza art. 257 C. pen., cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la 2 ani închisoare;

- în baza art. 288 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la un an și 6 luni închisoare ;

- în baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 41 și art. 42 C. pen., la un an închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6

luni, urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.

A fost confiscată de la inculpat

suma de 5.950.000 lei, iar de la C.C. 320.000 lei, de la A.G. 250.000 lei, de

la H.I. 350.000 lei, de la L.C. 300.000 lei și de la U.G. suma de 200.000 lei.

Au fost anulate actele false.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de reținut, în fapt, că SC

P.P. Rovinari a sesizat cu adresa nr. 175 din 14 februarie 2002 organul de

urmărire penală cu faptele inculpatului P.N.M., care, în calitate de comandant

detașament pază, în perioada 1 ianuarie 2000 – 21 noiembrie 2001, având și

atribuția întocmirii dosarului de avizare a agenților de pază de către poliție,

s-a folosit de această funcție și, prevalându-se de relațiile sale cu instituțiile

medicale, a pretins diferite sume de bani de la cei care veneau să se angajeze,

pentru procurarea fișelor medicale.

Cercetările efectuate în cauză au

confirmat vinovăția inculpatului, stabilindu-se că acesta, după ce verifica

dosarele solicitanților la angajare, le pretindea acestora sume între 250.000 –

300.000 lei, promițându-le că va obține prin relațiile sale cu diferiți medici,

fișele medicale.

S-a mai stabilit că sus-numitul

inculpat a pretins și angajaților societății de pază, care aveau nevoie de aviz

pentru permis port-armă, aceleași sume de bani, pentru obținerea fișelor

medicale.

În realitate, însă, inculpatul

P.N.M. lua fișele medicale existente în dosarul unor foști angajați, ștergea

datele de identitate ale titularilor și trecea datele salariaților, transmițând

apoi dosarele la serviciul personal.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând o nouă individualizare a pedepsei sub

aspectul modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 C.

pen.

Prin decizia penală nr. 142 din 31

martie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, constatând că instanța de fond a făcut o corectă individualizarea a

pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare,

ținând seama de activitatea infracțională concretă, dar și de circumstanțele

personale ale făptuitorului.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, solicitând casarea hotărârilor și reținând

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepselor sub

minimul legal special și schimbarea modalității de executare în aceea prevăzută

de art. 86

7

C. pen.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare

invocat, art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat

pentru cele ce vor fi arătate în continuare.

Situația de fapt, așa cum a fost

reținută, este temeinic dovedită, fiind atașate cauzei fișele medicale în care

sunt evidente falsificările privind datele de identitate ale titularilor și

audiați beneficiarii acestor fișe, care confirmă modalitățile folosite de

inculpat pentru a le procura actele medicale.

Inculpatul și-a recunoscut vinovăția

atât în cursul urmăririi penale, cât și în cel al judecății.

La stabilirea pedepsei pentru

fiecare infracțiune s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, pe de o parte, în raport cu perseverența infracțională, evidențiată de

multitudinea actelor materiale, s-a apreciat corect că faptele prezintă un

ridicat grad de pericol social concret, iar pedeapsa, pentru a-și atinge scopul

preventiv și a-și realiza funcțiile de constrângere și reeducare, se impune a

fi executată în regim de detenție.

Pe de altă parte, au fost avute în

vedere datele de caracterizare a persoanei inculpatului, care nu are

antecedente penale și a avut o conduită sinceră în cursul procesului, în raport

de care pedepsele au fost astfel stabilite încât pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare, reprezintă minimul special prevăzut pentru infracțiunea ce a

determinat aplicarea acesteia.

Aceste împrejurări nu pot fi

caracterizate ca circumstanțe atenuante, cu efectul prevăzut de art. 76 C.

pen., ci așa cum au și fost reținute, reprezintă elemente de apreciere a

persoanei făptuitorului, luate în considerare la individualizarea pedepselor

între limitele legale speciale.

Hotărârile recurate sunt însă

netemeinice sub aspectul sporului acordat pentru concursul de infracțiuni, în

baza art. 34 lit. b) C. pen.

Curtea, apreciază că, față de

pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, în conformitate cu dispozițiile art. 73

lit. b) C. pen., pericolul social al plurității de infracțiuni nu impune

sporirea acesteia, fiind suficientă pentru reeducarea inculpatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru cele ce preced, recursul

inculpatului va fi admis și, după casarea hotărârilor pronunțate în cauză, va

fi înlăturat sporul de 6 luni, pentru concursul de infracțiuni, menținând

celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 31 martie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Casează decizia și sentința penală

nr. 395 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj, numai cu privire la pedeapsa

rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care, prin înlăturarea sporului de

concurs de 6 luni închisoare, o stabilește la 2 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.