ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2997/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 128 din 12

februarie 2001, pronunțată în dosarul nr. 8371/2000, Tribunalul Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta SC M.I. SRL, împotriva pârâtei SC A.I. SRL și, pe cale de

consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 16.665.005 lei,

reprezentând preț neachitat, precum și 1.129.764 lei cheltuieli de judecată. A

respins cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că, în lipsa prezentării contractului,

despre care ambele părți au făcut vorbire, raporturile comerciale dintre părți

s-au derulat în formă simplificată, astfel că penalitățile solicitate nu se

justifică, în lipsa unei clauze penale, care să fie fost dovedită prin act

scris.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâta, solicitând schimbarea sentinței atacate și respingerea în

totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia nr. 270/A din 20 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul. A acordat

cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reprezentând onorariu avocat.

În considerentele acestei soluții,

instanța de apel a reținut că pârâta a preluat de la reclamantă cantitatea de

15 metri cubi de

rășinoase, la prețul de 16.665.005 lei, preț ce a

fost facturat de aceasta, acceptat la plată de către pârâtă, dar neachitat.

Constatând îndeplinite cerințele art. 1313 C. civ., în ceea ce privește

reclamanta, și 1361 C. civ., în raport cu obligația pârâtei, pe de o parte, și

reținând nerelevanța în speță a neexecutării contractului la extern de către

pârâtă, pe de altă parte, instanța de apel a menținut soluția de la fond, ca

legală și temeinică.

La data de 17 septembrie 2001,

pârâta a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea

termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ.

Recurenta nu și-a motivat în drept

recursul.

Criticile formulate de pârâtă

privesc următoarele aspecte.

- instanțele ce au soluționat cauza

în fond și apel au apreciat greșit că relațiile comerciale dintre părți s-au

derulat în formă simplificată, având în vedere înscrisul depus de pârâtă la dosar,

în faza procesuală a apelului;

- potrivit acestui act, reclamanta

s-a angajat să livreze o cantitate nelimitată de marfă necesară prelucrării

produsului finit, destinat exportului, or, livrând doar o cantitate de 15 metri

cubi, și-a încălcat obligațiile asumate, cu consecința blocării exportului

angajat de pârâtă.

Instanțele de judecată, mai susține

recurenta, nu au dispus nici citarea martorilor indicați în cauză, care ar fi

fost în măsură să arate obligațiile și responsabilitățile părților

contractante.

Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă

a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, cu trimitere

spre rejudecare.

Recursul nu este fondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din actele dosarului rezultă că,

între părți, s-au derulat relații comerciale, concretizate în livrarea, la 31

august 1998, de către reclamantă a cantității de 15 metri cubi elemente gard

din rășinoase, în valoare de 16.665.005 lei, facturate către pârâtă, cu actul nr.

0406026 din 21 august 1998, plata urmând a se face în 10 zile de la emiterea

facturii.

În mod corect instanțele de judecată

au reținut că marfa a fost livrată către pârâtă, că aceasta a acceptat-o la

plată, dar că nu a achitat prețul datorat, încălcând astfel prevederile art. 1361

C. civ.

Împrejurarea că livrarea unei atare

cantități și nu a uneia nelimitate, cum susține recurenta că s-ar fi angajat

reclamanta, nu este de natură a conduce la înlăturarea obligației de plată, a

celor 15 metri cubi de

marfă, cât timp nu s-a contestat de către

pârâtă această cantitate, care a fost recepționată fără obiecțiuni, și nici

prețul facturat.

Susținerea pârâtei, în sensul că

prin livrarea parțială efectuată de reclamantă, s-ar fi produs daune în

derularea contractului la extern, nu este relevantă cauzei, cum corect au

apreciat instanțele ce au soluționat cauza la fond și în apel.

De altfel, pârâta are la îndemână

calea unei acțiuni separate în recuperarea pierderilor suferite prin neonorarea

contractului de export, cu respectarea cerințelor unei astfel de acțiuni.

Prin urmare, Curtea constată că

motivele de recurs nu sunt întemeiate și, pe cale de consecință, potrivit art. 312

C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta SC A.I. SRL Bistrița, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.I. SRL Bistrița, împotriva deciziei nr. 270/A din 29 mai 2001, pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 11 iunie 2003.