ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 9

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

6290/2002, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul G.A.,

ca inadmisibilă.

Condamnatul a fost obligat la

300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariul

apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că, prin cererea din 10 decembrie 2002, condamnatul G.A. a

formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 524 din 25

septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin

care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.

197 alin. (2) lit. a) C. pen.

În motivarea contestației, petiționarul

a arătat că este nevinovat pentru fapta reținută în sarcina sa, a fost obligat

de poliție să recunoască infracțiunea și a solicitat altă expertiză medico –

legală și confruntarea cu victima violului, probe care i-au fost respinse de

instanța de fond.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul G.A., reiterând cererea sa.

Prin decizia penală nr. 79 din 13

februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, rejudecând, să fie achitat pentru infracțiunea de viol,

întrucât nu a comis fapta.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs formulate de

condamnat nu se regăsesc în cazurile limitativ, prevăzute de lege în art. 461 C.

proc. pen., care reglementează situațiile în care se poate promova contestația

la executare.

În consecință, urmează să fie

respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 79 din 13 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

mai 2003.