ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1000/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale

nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

S-a

prezentat recurentul inculpat S.D.,în stare de arest, asistat de avocat G.S.

apărător desemnat din oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Recurentul

a declarat că își însușește recursul declarat de

apărătorul său de la instanța de apel.

Apărătorul

desemnat din oficiu a susținut că inculpatul nu a intenționat

să păgubească Filiala A.C.R. Dâmbovița , ci a depus

diligență pentru atragerea unui număr cât mai mare de  membrii

și că nu se  reține în sarcina acestuia decât complicitate la

infracțiunea de fals intelectual, solicitând în consecință,

admiterea recursului sub acest aspect și totodată,  reducerea

pedepsei.

Procurorul

a pus concluzii de respingere  a recursului,ca nefondat,  susținând

că instanțele au reținut corect în sarcina inculpatului

infracțiunea de luare de mită, infracțiune confirmată de

numeroșii martori audiați în cauză. A mai susținut că

nu sunt temeiuri pentru redozarea pedepsei.

În

ultimul cuvânt acordat,inculpatul a susținut că nu se consideră

vinovat de infracțiunea de luare de mită și că oricum

pedeapsa de 4 ani ce i s-a aplicat este prea mare, solicitând a se reduce.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față ;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.371 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului

Dâmbovița, inculpatul S.D.   a fost condamnat la 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor înscrise prin art.64 lit.a și b Cod penal

pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.254

alin.2 Cod penal raportat la art.6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2

Cod penal și la  2 ani închisoare pentru complicitate la

infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută

de art.26 raportat la art.288 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 și 42 Cod

penal, urmând ca în baza art.34 lit.b din Codul penal să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

menționate.

De

asemenea, în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b Cod procedură penală

tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de

desfășurare de activitate bancară prevăzută de art.4

raportat la art.74 din Legea bancară nr.58/1998 .

Totodată

tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 10 ianuarie 2002 la zi, a confiscat de

la inculpat sumele de bani în lei și valută ( câte 200 $ primiți

de la C.F., C.M., S.C., I.M., C.C., P.S.,  de la ultimii doi și câte

100.000 lei și 12.300.000 lei de la T.E.), a desființat înscrisurile

falsificate și a obligat pe inculpat la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat .

S-a

reținut în fapt că inculpatul S.D., a îndeplinit de la 22 septembrie

1999 funcția de director la Automobil Club Român – Filiala Județeană

Dâmbovița, având printre alte atribuții întocmirea documentației

necesare eliberării de carnete de turist pentru membrii ACR care

călătoreau în străinătate, în scop turistic.

Încălcându-și

datoriile de serviciu , în perioada septembrie 2000 – primăvara anului

2001 , a pretins și primit sume în lei și valută, de la mai

multe persoane ( câte 200 $ de la C.F.G., G.C., C.M., S.C., I.M., C.I.C., P.V.,

și 12.300.000 lei de la M.V. și M.D. ) ,  care nu îndeplineau

condițiile legale, în scopul de a obține carnete de turist și

viza Schengen  de la Ambasada Germaniei, în care sens le-a întocmit dosare

pentru efectuarea călătoriilor în străinătate precum

și recomandări, după ce în prealabil a obținut înscrisuri

oficiale false ( cărți de muncă, adeverințe de salariat,

contracte de muncă, carnete de student, adeverințe de  student

și alte documente) eliberate de învinuiții B.G.D. și E.O. ,

față de care s-a disjuns urmărirea penală.

Instanța

a mai reținut că inculpatul în aceeași perioadă a acordat

împrumuturi bănești  în valută persoanelor care au solicitat

dobândirea calității de mebru ACR și obținerea vizei de

plecare ca turist în străinătate de la Ambasada Germaniei la

București, de la care a  perceput dobânzi și că  această

activitate bancară efectuată fără autorizația

emisă de  B.N.R. , nu constituie o faptă penală

prevăzută de art.74 din Legea  nr.58/1998, inculpatul  nefiind

angajatul unei bănci comerciale și deci nici subiect activ calificat

al acestei infracțiuni.

Prin

decizia penală nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.D.

Împotriva

acestei decizii , inculpatul S.D. a declarat recurs solicitând schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită în

complicitate la infracțiunea de fals  întrucât sumele de bani în lei

și valută, au fost date celor două persoane care au întocmit

actele false și de la care trebuiau confiscate și că nu a

condiționat eliberarea de recomandări pentru obținerea

carnetului de turist, de primirea unor sume de bani, astfel că pedeapsa de

4 ani  aplicată nu se justifică, temeiuri de casare prevăzute de

art.385

9

pct.12,14 și 17 Cod procedură penală.

Recursul

declarat de inculpat nu este fondat.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect

starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat

o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise.

În

declarațiile date, inculpatul a recunoscut că avea cunoștință

că unele acte aduse în vederea întocmirii dosarelor pentru eliberarea

carnetului de turist pentru membrii ACR și a recomandărilor necesare

erau întocmite în fals de B.D.G. și E.O., la care, de altfel el personal

i-a îndrumat pe solicitanți pentru obținerea  documentelor  false

și că sumele în lei și valută primite au fost în contul

obținerii acestor acte false.

Martorii,

în declarațiile date la urmărirea penală și la

instanță confirmă darea unor sume de bani inculpatului , în lei

și valută, pentru care nu au primit chitanță, în scopul

emiterii de recomandări  și întocmirea dosarelor pentru eliberarea

carnetelor de turist.

Prin

urmare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în sensul

solicitat nu este întemeiată și în mod corespunzător,  corect a

fost obligat, cu titlu de confiscare specială, la plata către stat a

sumelor de bani încasate.

În

ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect

individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art.72 din

Codul penal, în care sens, s-au avut în vedere gradul de pericol social sporit

al infracțiunilor comise, caracterul continuat al acestora și

concursul de fapte cât și datele care caracterizează persoana

inculpatului (fără antecedente penale, a recunoscut parțial

faptele) , pedeapsă ce este de natură să asigure reeducarea sa

și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Pentru

considerentele de mai sus urmează a se respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Din

pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.

împotriva deciziei penale nr.611 din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10

ianuarie 2002   la 26 februarie 2003.

Obligă

pe inculpat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 26 februarie 2003.