ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1301/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4112 din 4 septembrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis sesizarea Inspectoratului de Poliție al județului Vâlcea, împotriva contravenientului M.C. și în baza art. 2 pct. 1 și art. 20, combinat cu art. 3 lit. b), raportat la art. 10 din Legea nr. 61/1991, a aplicat acestuia sancțiunea de 3 luni închisoare contravențională. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.C. Mai înainte, însă, de a examina motivele de recurs, se constată că excepția necompetenței materiale invocată din oficiu de Curte, este întemeiată. Într-adevăr, conform art. 299 alin. (2) teza I C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 58/2003, recursul, în cazul hotărârilor date fără drept de apel, se soluționează de Curtea Supremă de Justiție. Potrivit, însă, dispozițiilor art. 299 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., este aplicabilă teza I, doar „dacă prin lege nu se prevede altfel”. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cele ale O.G. nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr. 641/2002 și ale O.U.G. nr. 108/2003, se constată că instanța competentă a soluționa pricina, este Tribunalul Vâlcea, căruia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale. Trimite recursul declarat de M.C. împotriva sentinței civile nr. 4112 din 4 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, spre competentă soluționare, Tribunalului Vâlcea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.