ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5080/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din 23

ianuarie 2002 a Tribunalului Arad, s-a dispus, după cum urmează:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul J.S. la 3 ani închisoare, cu art. 71 C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de influență.

A fost obligat inculpatul la restituirea

către K.I. a sumei de 600 dolari S.U.A. sau a echivalentului în lei, la data

punerii în executare a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat la

2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele sentinței, s-au

reținut:

Aflând de la numitul K.I. că acesta

ar dori să se angajeze ca lucrător vamal, inculpatul s-a oferit să-i rezolve

angajarea, prevalându-se de relațiile pe care le are la Direcția Generală a

Vămilor și la Regionala Vamală.

Cu ocazia discuției, inculpatul a

cerut suma de 1500 dolari S.U.A. susținând că banii trebuie dați persoanelor

din cadrul celor două instituții, care vor facilita angajarea.

Întrucât numitului K.I. nu i s-a

rezolvat angajarea, acesta i-a cerut suma de 1500 dolari S.U.A., inculpatul

restituind suma de 800 dolari S.U.A., după care, a dispărut, de-acasă, fiind

urmărit, pentru executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 138/2000 și dat în urmărire generală.

Aceste împrejurări au fost reținute

de instanță din declarația inculpatului care a confirmat că a discutat cu

numitul K.I. posibilitatea angajării acestuia ca lucrător vamal, dar a negat că

ar fi susținut că i-ar putea facilita angajarea datorită relațiilor pe care le

are la Direcția Generală a Vămilor și Regionala Vămilor Arad, susțineri

infirmate de martorii K.I. și Ș.M., aceasta din urmă, prezentă la discuțiile

purtate de inculpat cu K.I., cu care ocazie, inculpatul s-a prevalat de

relațiile sale la cele două instituții.

Fapta inculpatului săvârșită în

împrejurările arătate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei,

instanța va avea în vedere gradul de pericol social al faptei, prin care

imaginea unor instituții ale statului este compromisă și persoana inculpatului,

care are antecedente penale și ținând seama de dispozițiile art. 72 și art. 52

C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.

Se va dispune obligarea inculpatului

la restituirea către K.I. a sumei de 600 dolari S.U.A. sau contravaloare în

lei, la data punerii în executare.

Prin decizia penală nr. 456/ A din

25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins, ca

nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și s-a luat

act de retragerea apelului declarat de inculpatul J.S., împotriva aceleiași

sentințe.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14, 17 și 18 C. proc. pen. și solicitând majorarea pedepsei aplicate

inculpatului și confiscarea sumei de 600 dolari S.U.A., de la inculpat și 900

dolari S.U.A., de la cumpărătorul de influență K.I.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

parchetul a susținut că în stabilirea și aplicarea pedepsei nu s-au avut în

vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Urmare a acestui fapt,

pedeapsa aplicată este prea mică, neținând seama de gradul de pericol social al

faptei. De asemenea, nu s-a ținut seama de persoana inculpatului și de

condamnările avute de acesta, printre care și o pedeapsă de 5 ani, pentru

înșelăciune, cu un prejudiciu de circa un miliard.

Analiza condamnărilor avute și

celelalte elemente de individualizare relevă că soluția adoptată de cele 2

instanțe, referitoare la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apare

netemeinică, impunându-se majorarea pedepsei.

De asemenea, parchetul a susținut că

instanțele, în speță, n-au lămurit cauza sub toate aspectele, ceea ce a făcut

ca, în materie de confiscare, să nu aplice în mod corect, prevederile art. 257

alin. (2) C. pen. Consecința a constat în obligarea inculpatului la 600 dolari

S.U.A. către K.I. și în neconfiscarea sumei de 900 dolari S.U.A., predate de

inculpat cumpărătorului de influență.

În speță, dispozițiile art. 257

alin. (2) C. pen., conțin o reglementare specială privind confiscarea, încât,

instanțele au pronunțat o hotărâre contrară legii, bazată pe o greșită aplicare

a dispozițiilor legale.

Analizând criticile făcute prin

recursul parchetului, deciziei pronunțate în apel, Curtea constată că numai cel

de-al doilea motiv de recurs este întemeiat, primul neputând fi primit, fiind

nefondat.

Contrar, celor susținute de parchet,

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., aplicată de

instanțe, inculpatului J.S., pentru infracțiunea de trafic de influență,

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., corespunde criteriilor de

individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. Faptul că inculpatul, anterior

comiterii faptului pentru care este judecat, a comis și alte infracțiuni,

pentru care a și fost condamnat, constituie, desigur, un element de care se

ține seama în individualizare, dar el nu trebuie absolutizat, cu consecința

ridicării exagerate a pedepsei, în speța de față. De aceea, Curtea apreciază că

acest motiv, nu poate fi primit, urmând a fi respins.

Cel de-al doilea motiv de recurs

este, însă, întemeiat.

Conform art. 62 și art. 63 C. pen.,

instanța are obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe

complete, analizate și interpretate cu obiectivitate.

În speță, instanțele, analizând

insuficient actele dosarului, nu au fost în măsură să aplice corect prevederile

art. 257 alin. (2) C. pen., referitoare la confiscare.

Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 256 alin. (1) C. pen., „Banii, valorile sau orice alte bunuri

primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor în bani”.

În speță, instanțele nu au aplicat

corect acest text de lege, obligând pe inculpat la restituirea sumei de 600

dolari S.U.A. către K.I. și neconfiscând suma de 900 dolari S.U.A. primită de

acesta, de la inculpat.

Este motivul pentru care, Curtea va

trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara împotriva deciziei atacate și în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., să caseze respectiva decizie, ca și sentința

primei instanțe, numai cu privire la măsura confiscării speciale a sumelor ce

au constituit obiectul infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.

257 alin. (1) C. pen.

Se va dispune confiscarea de la

inculpat a sumei de 600 dolari S.U.A. și de la denunțătorul K.I.J. a sumei de

900 dolari S.U.A., obligându-i la plata acestor sume către stat sau a

echivalentului în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor pronunțate.

Se va constata că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei

penale nr. 456/ A din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe

inculpatul J.S.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 9 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Arad numai cu privire la

măsura confiscării speciale a sumelor ce au constituit obiectul infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Dispune confiscarea de la inculpatul

J.S. a sumei de 600 dolari S.U.A. și de la denunțătorul K.I.J. a sumei de 900

dolari S.U.A., obligându-i la plata acestor sume către stat sau a

echivalentului în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor pronunțate.

Constată că inculpatul J.S. este

arestat în altă cauză.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.