ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4683/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 550 din 17 aprilie 2000, pronunțată în dosarul nr. 365/2000 Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de S.I.F.T. împotriva pârâtei S.C. D. S.A. Mediaș și a obligat pârâta la plata sumelor de 194.429.400 lei dividende nete aferente anului 1998, 96.984.357 lei actualizarea cuantumului dividendelor, în raport cu indicele de inflație pe intervalul 4 aprilie 1999- 31 ianuarie 2000 și 13.701.350 lei cheltuieli de judecată. A respins pretențiile privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.682.013 lei daune interese moratorii, constând în raza dobânzii la conturile curente, pe perioada 4 aprilie 1999- 31 ianuarie 2000 și cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, în principal poprirea asiguratorie și în subsidiar sechestru asigurator.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită să primească parte din dividende neachitate integral și la timp, dar nu și pentru petitele 3,5, acestea nu i se cuvin, pentru evitarea producerii unei duble reparații a aceluiași prejudiciu și ca urmare a nedepunerii cauțiunii fixate nu au fost respectate nici dispozițiile art. 968 C. com. Sentința a fost menținută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei nr. 407/Ap din 4 octombrie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Brașov reclamanta a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii comerciale, art. 43 C. com.

și art. 1088 C. civ. privind respingerea capătului de acțiune prin care au solicitat suma de 15.682.013 lei dobânzi și cheltuieli de judecată. Recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 1088 C. civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate. Din acest articol rezultă că dobânzile au un caracter de daune interese și care se particularizează prin faptul că sunt stabilite anticipat de legiuitor.

Cumularea dobânzilor cu alte daune interese este permisă numai în mod excepțional, în cazurile expres prevăzute de lege, respectiv art. 383 C. com., art. 1669 C. civ. și art. 65 alin. (2) și art. 84 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În lipsa reglementării dobânzii la data nașterii raportului juridic obligațional între părți, instanța corect a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata dividendelor actualizate cu indicele mediu al inflației, având în vedere repararea prejudiciului integral în raport de dispozițiile art. 1084 C. civ. Susținerea reclamantei recurente de a include în beneficiul nerealizat atât suma rezultată ca urmare a indicelui inflației cât și dobânda, nu poate fi primită. Nu este posibil ca aceeași sumă de bani să fie plasată în investiții financiare și depusă la bancă pentru obținerea de dobândă, ținând seama și de faptul că reclamanta recurentă este investitor financiar.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată acestea nu au fost solicitate prin motivele de apel pentru ca instanța să le poată examina, astfel încât acestea pot fi solicitate pe calea unei acțiuni separate. Față de considerentele arătate, recursul declarat neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Brașov împotriva deciziei nr. 407/Ap din 4 octombrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2003.