ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6177/2004

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu, prin sentința

penală nr. 357 din 14 noiembrie 2003, l-a condamnat pe inculpatul T.D.G. la 20

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c), art. 176 C. pen.

S-a reținut că la data de 29 iunie

2002, între inculpat și soția sa, victima T.P.D. au avut loc discuții, care au

degenerat în scandal, cu privire la suma de bani strânsă cu ocazia petrecerii

„tăierii moțului” fiului lor mai mic. În cearta dintre soți a intervenit și

soacra inculpatului, victima S.O., care a încercat să-l lovească, când acesta

i-a aplicat mai multe lovituri cu sabia.

Instanța de fond a mai constatat că

inculpatul, înarmat cu o sabie, a lovit-o cu tăișul la mână, pe soacra sa după

care și-a urmărit soția și a tăiat-o iar ulterior, a anunțat organele de

poliție că le-a omorât pe cele două femei.

Din raportul medico – legal rezultă

că moartea lui T.P.D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii de tip central prin plăgi despicate craniene cu dilacerare

corticală cerebrală și secțiune cerebeloasă.

Cu privire la victima S.O., raportul

medico – legal a constatat că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat

șocului hemoragic, consecutiv unor plăgi înjunghiate, abdomino – lombară,

transfixiantă și rado carpiană dreapta.

Prin decizia penală nr. 727 din 8

decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de parchet împotriva sentinței primei instanțe, pe care a desființat-o

în parte și în baza art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., l-a

condamnat pe inculpat la detențiune pe viață și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. Celelalte dispoziții ale

sentinței au fost menținute și s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, prin decizia nr. 1875 din 6 aprilie 2004, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G.D.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare condamnatului, invocând prevederile art. 386 lit. a) și

c) și art. 10 alin. (1) C. proc. pen.

Contestatorul a susținut, prin

cererea depusă la dosar, că instanța de fond nu i-a audiat un martor, în cauză

nu s-a făcut aplicarea art. 73 și art. 74 C. pen. și a fost judecat pe baza

unei declarații false.

Înalta Curte examinând contestația

în anulare, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că aceasta a fost

formulată în termen, dar este inadmisibilă.

Condamnatul T.G.D. a introdus

contestația la data de 15 aprilie 2004, în termenul de 10 zile de la începerea

executării, prevăzut de art. 388 C. proc. pen., astfel încât nu este tardivă

cum a susținut reprezentantul parchetului.

Contestația în anulare este însă

inadmisibilă, deoarece motivele invocate de condamnat, privind administrarea de

noi probe și reducerea pedepsei ca urmare a reținerii unor circumstanțe

atenuante, nu sunt dintre cele prevăzute în articolul 386 C. proc. pen., iar în

sprijinul contestației nu s-au depus sau invocat dovezi care să fie la dosar.

Contestatorul T.G.D. a fost prezent

și asistat la judecarea cauzei în recurs, infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b)

C. pen., pentru care a fost condamnat nu este dintre cele urmărite la plângerea

prealabilă, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute de art.

10 lit. f) – i) C. proc. pen., iar împotriva sa nu s-au pronunțat două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă.

În consecință, pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că este inadmisibilă contestația în anulare

formulată de condamnat, urmând a fi respinsă ca atare.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul T.D.G. împotriva deciziei

penale nr. 1875 din 6 aprilie 2004 a Curții Supreme de Justiție.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 noiembrie 2004.