ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5056/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5056/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiune s-a cerut obligarea pârâtei la
restituirea autoturismului F.T. reținut la sediul pârâtei în baza procesului
verbal nr. 3258 din 14 decembrie 1999 și a adeverinței de reținere a bunurilor
nr. 52 din 14 decembrie 1999 precum și obligarea la plata sumei de 25.000.000
lei reprezentând „plata folosului de tras” pentru acest autoturism începând cu
data de 4 martie 2000.
Tribunalul Alba prin sentința nr. 11/2001 a
respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că, reclamanta este în posesia
deciziei nr. 6 din 3 martie 2000 emisă de D.G.V. care se bucură de autoritate
de lucru judecat și poate fi executată în condițiile art. 372 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamanta S.C. T.F. S.R.L.
Alba Iulia împotriva sentinței nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a fost admis de Curtea
de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr. 273 din 11 aprilie 2001, a schimbat
sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtei la
restituirea autoturismului.
Pentru a decide astfel instanța de apel a
reținut că decizia D.G.V nu constituie titlu executoriu și prin urmare greșit
s-a respins ca inadmisibilă acțiunea.
În contextul menționat s-a considerat nelegală
sentința fondului care a fost schimbată în sensul admiterii primului capăt al
acțiunii.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat
recurs D.G.V. - Direcția Regională Vamală Cluj.
Au fost invocate, în drept, motivele prevăzute
de art. 304 alin. (9) și alin. (10) C. proc. civ. fără ca acestea să fie
dezvoltate și motivate în fapt separat. În esență recurenta a invocat excepția
lipsei calității procesuale a intimatei pe motivul că titulară a bunului este o
persoană fizică, M.A.
Recurenta a mai susținut că acțiunea este
lipsită de obiect întrucât autoritatea vamală a depus toate diligențele pentru
restituirea autoturismului numai că persoana îndreptățită a refuzat să-l
primească prin faptul că nu a achitat datoria vamală.
Recurenta a susținut că decizia nr. 6 din 3
martie 2000 a Direcției Regionale Vamale devenea definitivă și executorie după
întocmirea actului constatator și plata datoriei vamale.
O altă susținere pe care, în alți termeni,
recurenta o consideră ca neexaminată este cea care privește decizia nr. 1037
din 19 iunie 2000 prin care s-a soluționat contestația intimatei formulată
împotriva deciziei nr. 6/2000, contestație respinsă de către directorul
Direcției Generale a Vămilor care la acea dată putea fi atacată în instanța de
contencios administrativ.
O ultimă susținere se referă la regimul juridic
al bunului a cărui restituire se solicită pentru care dispozițiile art. 286
pct. 5 din H.G. nr. 626/1997 prohibesc înstrăinarea, închirierea sau darea în
comodat a vehiculelor de folosință personală care beneficiază de facilitățile
regimului suspensiv de admitere temporară fără achitarea taxelor vamale și a
altor drepturi.
Recursul este întemeiat pentru următoarele
considerente:
Este adevărat că prin decizia nr. 6 din 3 martie
2000 a D.R.V. Cluj, pe care și-a întemeiat susținerile intimata reclamantă, s-a
dispus restituirea autoturismului și întocmirea actelor de constatare pentru
recuperarea datoriei vamale care s-a născut cu privire la acesta.
Prin decizia menționată, deși aceasta a fost
emisă urmare contestației formulată de intimată, nu se precizează către cine
urmează să se facă restituirea pentru a se îndeplini și cea de-a doua cerință
legată de restituire și anume cea referitoare la întocmirea actelor
constatatoare pentru plata datoriilor vamale fără de care restituirea nu poate
avea loc.
Din lucrările dosarului mai rezultă că
cercetările în legătură cu persoana care a introdus autoturismul în țară nu au
fost finalizate din lipsa documentelor care să confirme cine este titularul
regimului de admitere temporară a bunului astfel că nu s-au putut stabili
drepturile vamale de import.
Această situație a fost de altfel confirmată
prin decizia D.G.V. nr. 1037 din 19 iunie 2000 prin care a fost respinsă
contestația formulată de S.C.T.F.S.R.L.
Prin această ultimă decizie, D.G.V., a precizat
că după întocmirea actelor de constatare pentru recuperarea datoriei vamale
care impun finalizarea cercetărilor, titularul obligațiilor este în drept să le
conteste potrivit cap. X din Legea nr. 141/1997 privind C. vam. al României.
Rezultă din analiza de mai sus că, intimata nu
s-a legitimat procesual în legătură cu dreptul de a pretinde restituirea
bunului cu atât mai mult cu cât din înscrisul D.G.V. – D.R.V. Cluj, adresat
instanței de fond, rezultă că s-a dispus întocmirea actului constatator către G.M.
ca titulară a regimului de admitere temporară, faptele legate de modul în care
s-a încercat introducerea în țară a autoturismului fiind semnalate Gărzii
Financiare și Inspectoratului de Poliție.
De legitimarea persoanei îndreptățite la
restituire este legată și obligația de a pune la dispoziție actele necesare
pentru stabilirea datoriei vamale, fără de care restituirea nu poate avea loc.
În lipsa acestora instanța a dispus greșit să se restituie bunul.
Soluția de admitere a apelului pe aspectele de
fond, ce vizează obligarea la restituirea autoturismului este greșită și pentru
faptul că reclamanta intimată fără să urmeze procedura prealabilă și
administrativă și apoi să se adreseze instanței competente să soluționeze
litigiile împotriva actelor administrative, a solicitat prin acțiune
comercială, eludând calea legală pentru o astfel de acțiune, restituirea
bunului în condițiile mai sus arătate.
În consecință, potrivit art. 304 alin. (9) și
alin. (10) prin interpretarea eronată a probelor și a dispozițiilor legale care
deschid calea unei astfel de acțiuni, cât și în lipsa legitimării procesuale
active, privind drepturile asupra bunului reclamat, soluția pronunțată în apel
este nelegală și netemeinică.
Prin urmare, recursul se va admite, decizia va
fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă, iar
soluția instanței de fond de respingere a acțiunii va fi păstrată conform
considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta D.G.V.
prin D.R.V.I. Cluj Napoca.
Casează decizia nr. 273 A din 11
aprilie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ,
și respinge apelul reclamantei S.C.T.F.S.R.L. Alba Iulia declarat împotriva
sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a Tribunalului Alba, secția comercială
și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17
decembrie 2003.