ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5056/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune s-a cerut obligarea pârâtei la restituirea autoturismului F.T. reținut la sediul pârâtei în baza procesului verbal nr. 3258 din 14 decembrie 1999 și a adeverinței de reținere a bunurilor nr. 52 din 14 decembrie 1999 precum și obligarea la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând „plata folosului de tras” pentru acest autoturism începând cu data de 4 martie 2000. Tribunalul Alba prin sentința nr. 11/2001 a respins ca inadmisibilă acțiunea cu motivarea că, reclamanta este în posesia deciziei nr. 6 din 3 martie 2000 emisă de D.G.V. care se bucură de autoritate de lucru judecat și poate fi executată în condițiile art. 372 C. proc.

civ. Apelul declarat de reclamanta S.C. T.F. S.R.L. Alba Iulia împotriva sentinței nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr. 273 din 11 aprilie 2001, a schimbat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării pârâtei la restituirea autoturismului. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că decizia D.G.V nu constituie titlu executoriu și prin urmare greșit s-a respins ca inadmisibilă acțiunea. În contextul menționat s-a considerat nelegală sentința fondului care a fost schimbată în sensul admiterii primului capăt al acțiunii. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs D.G.V. - Direcția Regională Vamală Cluj.

Au fost invocate, în drept, motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) și alin. (10) C. proc. civ. fără ca acestea să fie dezvoltate și motivate în fapt separat. În esență recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale a intimatei pe motivul că titulară a bunului este o persoană fizică, M.A. Recurenta a mai susținut că acțiunea este lipsită de obiect întrucât autoritatea vamală a depus toate diligențele pentru restituirea autoturismului numai că persoana îndreptățită a refuzat să-l primească prin faptul că nu a achitat datoria vamală. Recurenta a susținut că decizia nr. 6 din 3 martie 2000 a Direcției Regionale Vamale devenea definitivă și executorie după întocmirea actului constatator și plata datoriei vamale.

O altă susținere pe care, în alți termeni, recurenta o consideră ca neexaminată este cea care privește decizia nr. 1037 din 19 iunie 2000 prin care s-a soluționat contestația intimatei formulată împotriva deciziei nr. 6/2000, contestație respinsă de către directorul Direcției Generale a Vămilor care la acea dată putea fi atacată în instanța de contencios administrativ. O ultimă susținere se referă la regimul juridic al bunului a cărui restituire se solicită pentru care dispozițiile art. 286 pct. 5 din H.G. nr. 626/1997 prohibesc înstrăinarea, închirierea sau darea în comodat a vehiculelor de folosință personală care beneficiază de facilitățile regimului suspensiv de admitere temporară fără achitarea taxelor vamale și a altor drepturi.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Este adevărat că prin decizia nr. 6 din 3 martie 2000 a D.R.V. Cluj, pe care și-a întemeiat susținerile intimata reclamantă, s-a dispus restituirea autoturismului și întocmirea actelor de constatare pentru recuperarea datoriei vamale care s-a născut cu privire la acesta. Prin decizia menționată, deși aceasta a fost emisă urmare contestației formulată de intimată, nu se precizează către cine urmează să se facă restituirea pentru a se îndeplini și cea de-a doua cerință legată de restituire și anume cea referitoare la întocmirea actelor constatatoare pentru plata datoriilor vamale fără de care restituirea nu poate avea loc.

Din lucrările dosarului mai rezultă că cercetările în legătură cu persoana care a introdus autoturismul în țară nu au fost finalizate din lipsa documentelor care să confirme cine este titularul regimului de admitere temporară a bunului astfel că nu s-au putut stabili drepturile vamale de import. Această situație a fost de altfel confirmată prin decizia D.G.V. nr. 1037 din 19 iunie 2000 prin care a fost respinsă contestația formulată de S.C.T.F.S.R.L. Prin această ultimă decizie, D.G.V., a precizat că după întocmirea actelor de constatare pentru recuperarea datoriei vamale care impun finalizarea cercetărilor, titularul obligațiilor este în drept să le conteste potrivit cap. X din Legea nr. 141/1997 privind C. vam.

al României. Rezultă din analiza de mai sus că, intimata nu s-a legitimat procesual în legătură cu dreptul de a pretinde restituirea bunului cu atât mai mult cu cât din înscrisul D.G.V. – D.R.V. Cluj, adresat instanței de fond, rezultă că s-a dispus întocmirea actului constatator către G.M. ca titulară a regimului de admitere temporară, faptele legate de modul în care s-a încercat introducerea în țară a autoturismului fiind semnalate Gărzii Financiare și Inspectoratului de Poliție. De legitimarea persoanei îndreptățite la restituire este legată și obligația de a pune la dispoziție actele necesare pentru stabilirea datoriei vamale, fără de care restituirea nu poate avea loc. În lipsa acestora instanța a dispus greșit să se restituie bunul.

Soluția de admitere a apelului pe aspectele de fond, ce vizează obligarea la restituirea autoturismului este greșită și pentru faptul că reclamanta intimată fără să urmeze procedura prealabilă și administrativă și apoi să se adreseze instanței competente să soluționeze litigiile împotriva actelor administrative, a solicitat prin acțiune comercială, eludând calea legală pentru o astfel de acțiune, restituirea bunului în condițiile mai sus arătate. În consecință, potrivit art. 304 alin. (9) și alin. (10) prin interpretarea eronată a probelor și a dispozițiilor legale care deschid calea unei astfel de acțiuni, cât și în lipsa legitimării procesuale active, privind drepturile asupra bunului reclamat, soluția pronunțată în apel este nelegală și netemeinică.

Prin urmare, recursul se va admite, decizia va fi modificată în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă, iar soluția instanței de fond de respingere a acțiunii va fi păstrată conform considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâta D.G.V. prin D.R.V.I. Cluj Napoca. Casează decizia nr. 273 A din 11 aprilie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, și respinge apelul reclamantei S.C.T.F.S.R.L. Alba Iulia declarat împotriva sentinței civile nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 decembrie 2003.