ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5345/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 27

martie 2003 Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul I.I. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și 2

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65, raportat la art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive de la 21 septembrie

2000, la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.

S-a luat act că partea vătămată B.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

12.569.840 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Sf. Ioan.

Pentru a pronunța astfel instanța de

fond a reținut în esență, pe baza probelor administrate că, inculpatul și

partea vătămată sunt veri primari, iar în ziua de 20 august 2000, partea

vătămată B.C. împreună cu concubina sa P.I., fratele său B.C.P. și mama sa V.E.,

s-a deplasat la imobilul proprietate personală din com. Popești - Leordeni,

pentru a discuta probleme de familie.

În jurul orei 20,30, partea vătămată

și fratele său au plecat din imobil cu intenția să cumpere bere și după ce au

parcurs câțiva pași, pe stradă, inculpatul a ieșit din curtea sa, s-a apropiat

de cei doi și, cu un cuțit de bucătărie, i-a aplicat o lovitură în abdomen

părții vătămate, după care a fugit.

După comiterea faptei, partea

vătămată a fost transportată la spital de membrii familiei sale, iar inculpatul

s-a predat organelor de poliție.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 368/ A din

26 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 6 ani închisoare.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat și prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că faptei săvârșite i s-a dat încadrarea juridică corectă,

având în vedere modalitatea executării, intensitatea loviturii și urmările

sale, obiectul folosit și zona vizată, iar pe de altă parte că, deși se

justifică aplicarea circumstanțelor atenuante, instanța de fond a aplicat o

pedeapsă cu mult sub limita minimă, prevăzută de lege, ceea ce nu corespunde

scopului preventiv și educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva hotărârilor pronunțate au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul,

criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a invocat dispozițiile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante și majorarea pedepsei, având în vedere gradul sporit

de pericol social al faptei și urmările sale.

Inculpatul a solicitat, în

principal, achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art.

44 C. pen., întrucât a acționat în stare de legitimă apărare, incidentul având

loc în curtea imobilului său și nu în stradă, existând dubii și cu privire la

data comiterii lui, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reducerea pedepsei până la

limita celei executate.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Verificând actele dosarului, în

raport de probele administrate, se constată că instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, au dat încadrarea juridică

corespunzătoare faptei săvârșite, iar instanța de apel a stabilit o pedeapsă

just individualizată.

Astfel, din probe rezultă fără dubii

că, la data de 20 august 2000, în jurul orei 20,30, inculpatul a aplicat o

lovitură cu cuțitul în abdomen părții vătămate, în timp ce acesta se afla în

stradă, împreună cu fratele său.

Data de 20 august 2000 este

menționată în toate declarațiile date de partea vătămată, martori, inculpat și

este trecută în actele medicale și medico-legale, perioada de internare fiind

20 august, 30 august 2000.

Apărarea inculpatului în sensul că

s-a aflat în stare de legitimă apărare, pe proprietatea sa, nu poate fi

primită, având în vedere că toți martorii (mai puțin martorul I.P., fiul

inculpatului) au declarat că agresarea părții vătămate a avut loc pe str. Câmpului.

Astfel, au relatat partea vătămată și fratele său, dar și martorii G.D. și T.F.V.,

ambii arătând că se aflau pe str. Câmpului, când l-au văzut pe inculpat ieșind

din curtea sa și îndreptându-se către frații B., după care, fără să spună ceva,

a lovit pe partea vătămată în abdomen, cu cuțitul pe care îl avea în mână, după

care a fugit.

În raport de aceste probe,

susținerea inculpatului în sensul că cei doi frați au intrat în curtea sa și

l-au lovit pe fiul lui I.P., împrejurări în care a intervenit să-l apere,

corect a fost înlăturată de instanțe.

În ceea ce privește încadrarea

juridică, corect s-a motivat că sunt întrunite elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor, având în vedere intensitatea loviturii,

folosirea unui cuțit de bucătărie apt să producă moartea și zona vitală,

abdomenul.

Raportul de expertiză medico-legală

a concluzionat că victima a prezentat leziuni traumatice, care se puteau

produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), pentru care

necesita 35-40 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații,

leziunile cauzate punând viața victimei în primejdie.

Bolnavul a fost internat de urgență

în seara de 20 august 2000, prezentând diagnosticul „plagă înjunghiată

penetrantă abdominală cu hemoperitoneu și peritonită generalizată prin plăgi

tăiate multiple ale intestinului subțire” și a fost imediat supus unei

intervenții chirurgicale.

Având în vedere că anterior, între

inculpat și partea vătămată au mai existat conflicte în legătură cu imobilul în

care inculpatul locuiește, revendicat de proprietară, iar pe de altă parte

modalitatea în care a acționat, se constată că inculpatul a prevăzut rezultatul

faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Referitor la modul de

individualizare a pedepsei, motiv de recurs comun al parchetului și al

inculpatului, se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile

generale, prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la faptă și persoana

inculpatului, reținând corect circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului

și stabilind pedeapsa de 6 ani închisoare, aptă să-și atingă scopul represiv,

dar și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație, nu se justifică o

individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.

Examinând cauza în raport și de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu

sunt alte cazuri care luate în considerare de instanță din oficiu, să conducă

la casarea hotărârilor pronunțate.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din durata pedepsei, perioada arestării preventive de la 21 septembrie

2000, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul I.I.

împotriva deciziei penale nr. 368/ A din 26 iunie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 21 septembrie 2000, la 20 noiembrie 2003.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 noiembrie 2003.