ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 262 din 27

iunie 2003, Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.G. pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu

aplicarea art. 13 C. pen.

A constatat că partea vătămată A.N.

nu s-a constituit parte civilă.

Hotărând astfel, prima instanță, a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 464 din 8 mai

2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost trimis în judecată în

stare de libertate, inculpatul M.G., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.,

reținându-se, în esență, că în noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30,

inculpatul, împreună cu alte persoane necunoscute a sustras prin violență

geanta părții vătămate A.N.

Cauza a fost disjunsă față de

autorii necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.

Prin sentința penală nr. 17 din 25

ianuarie 2001, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) și e) C.

pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din

același cod.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din perioada 26 iunie 1999,

30 iunie 1999.

În baza art. 346 C. proc. pen., a

constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate.

Această soluție a fost menținută de

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 86 din 12 aprilie 2001, prin

care a fost respins apelul declarat de inculpatul M.G.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia penală nr. 5045 din 21 noiembrie 2002 a admis recursul declarat de

inculpat, a casat decizia atacată, precum și hotărârea primei instanțe și a

trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării

probatoriului, apreciind că în cauză instanțele au dat dovadă de

superficialitate în exercitarea rolului lor activ și nu au verificat apărările

inculpatului.

Rejudecând în fond după casare,

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 262 din 27 iunie 2003 a dispus

achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., reținând că singurul mijloc de probă pe care se sprijină

învinuirea îl constituie procesul verbal de constatare a infracțiunii

flagrante, care însă, nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.

Ca stare de fapt, s-a reținut că în

noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30, partea vătămată A.N. se deplasa

către domiciliul său.

La un moment dat ajungând într-o

zonă mai slab luminată, partea vătămată a fost atacată din spate de 3 persoane,

care i-au aplicat mai multe lovituri în zona feței și a capului, timp în care

unul dintre agresori i-a sustras ceasul de la mână, iar din buzunar un briceag

mic cu prăsele din textolit. În urma agresiunii partea vătămată a căzut,

scăpând din mână și geanta pe care o avea asupra sa și care conținea un

sufertaș pentru mâncare.

Potrivit certificatului medical,

partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri

medicale.

Tot în acel timp, de locul

agresiunii s-a apropiat o mașină condusă de subofițerul de poliție P.D., astfel

că agresorii și-au încetat agresiunea și au fugit, martorul i-a urmărit, însă, nu

a reușit să prindă decât pe acela dintre ei care a luat geanta părții vătămate

și a abandonat-o în fața magazinului B.M., identificat ulterior ca fiind

inculpatul M.G.

Inculpatul a declarat că, aflat în

apropierea locului agresiunii, a văzut cum partea vătămată a fost lovită de 3

sau 4 persoane, iar la un moment dat, când în acel loc a oprit o mașină și

șoferul a strigat „stai că trag”, s-a speriat și a fugit spre Calea București,

observând că în spatele lui fugeau 2 persoane, care în cele din urmă au sărit

peste un gard.

Oprindu-se, inculpatul M.G. a fost

imobilizat de polițist și condus la sediul poliției.

În tot cursul urmăririi penale și al

judecății, inculpatul a avut o atitudine constantă, negând săvârșirea faptei reținute

în sarcina sa și dând aceleași declarații, care nu conțin deosebiri esențiale

de natură a genera suspiciuni asupra sincerității sale.

S-a mai reținut că nici partea

vătămată și nici martora A.A., care a văzut incidentul de la balconul

apartamentului în care locuiește, datorită faptului că era întuneric, nu l-au

recunoscut pe inculpat, ca fiind unul dintre cei trei agresori.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru

greșita achitare a inculpatului și a solicitat condamnarea acestuia pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 280 din 9 octombrie 2003 a admis apelul parchetului, a desființat

sentința numai cu privire la temeiul juridic al achitării, dispunând achitarea

inculpatului M.G., pentru infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut că „Probatoriul administrat nu oferă

date certe cu privire la un inculpat și în aceste condiții nu poate răsturna

prezumția de nevinovăție și nici nu înlătură dubiul puternic în ce privește

participarea inculpatului”.

S-a mai reținut că temeiul achitării

inculpatului îl constituie dispozițiile art. 10 lit. c) și nu cele de art. 10 lit.

d) C. proc. pen., întrucât fapta există, constituie infracțiunea de tâlhărie,

însă nu a fost săvârșită de inculpat, ci de alte persoane rămase

neidentificate.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

reiterând critica formulată și în apel, referitoare la greșita achitare a

inculpatului M.G., pentru infracțiunea de tâlhărie și a solicitat ca prin reanalizarea

probatoriului administrat în cauză, să se dispună condamnarea lui pentru

comiterea acestei infracțiuni.

La termenul din 20 ianuarie 2004, în

ședință publică de judecată, procurorul a pus concluzii de admitere a

recursului declarat de parchet și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art.

10 lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal pornit

împotriva inculpatului M.G., intervenind decesul acestuia.

În raport cu motivele de casare

invocate, se constată că prioritate în verificarea hotărârii atacate trebuie

acordată motivului referitor la încetarea procesului penal, ca urmare a

decesului făptuitorului.

Sub acest aspect recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, este fondat.

Conform art. 10 alin. (1) lit. g) C.

proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă

în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit amnistia sau

prescripția ori decesul făptuitorului, iar potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. b) din același cod, când se constată existența vreunuia dintre cazurile,

prevăzute în art. 10 în cursul judecății, instanța pronunță încetarea

procesului penal.

În cauză, urmare citației întocmită

în conformitate cu normele procedurale penale pentru încunoștințarea intimatului

inculpat M.G., asupra termenului de judecată din 20 ianuarie 2004, fixat pentru

judecarea recursului declarat de parchet, citație înaintată la domiciliul

acestuia din Brașov, s-a înaintat la dosar, în copie xerox, certificatul de

deces eliberat la 3 ianuarie 2004 de către Primăria Municipiului Brașov, din

care rezultă că cel citat a decedat la 2 ianuarie 2004.

Așa fiind, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. b) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov și va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului M.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., ca urmare a intervenirii decesului

făptuitorului și se va proceda conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 280 din 9

octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.G.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen.,

ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

20 ianuarie 2004.