ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 262 din 27 iunie 2003, Tribunalul Brașov, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. A constatat că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă. Hotărând astfel, prima instanță, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 464 din 8 mai 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul M.G., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., reținându-se, în esență, că în noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30, inculpatul, împreună cu alte persoane necunoscute a sustras prin violență geanta părții vătămate A.N.

Cauza a fost disjunsă față de autorii necunoscuți, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. Prin sentința penală nr. 17 din 25 ianuarie 2001, Tribunalul Brașov a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) și e) C. pen., la 6 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din același cod. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din perioada 26 iunie 1999, 30 iunie 1999. În baza art. 346 C. proc. pen., a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate. Această soluție a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 86 din 12 aprilie 2001, prin care a fost respins apelul declarat de inculpatul M.G.

Curtea Supremă de Justiție, prin decizia penală nr. 5045 din 21 noiembrie 2002 a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată, precum și hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, în vederea completării probatoriului, apreciind că în cauză instanțele au dat dovadă de superficialitate în exercitarea rolului lor activ și nu au verificat apărările inculpatului. Rejudecând în fond după casare, Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 262 din 27 iunie 2003 a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținând că singurul mijloc de probă pe care se sprijină învinuirea îl constituie procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care însă, nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.

Ca stare de fapt, s-a reținut că în noaptea de 25 iunie 1999, în jurul orelor 0,30, partea vătămată A.N. se deplasa către domiciliul său. La un moment dat ajungând într-o zonă mai slab luminată, partea vătămată a fost atacată din spate de 3 persoane, care i-au aplicat mai multe lovituri în zona feței și a capului, timp în care unul dintre agresori i-a sustras ceasul de la mână, iar din buzunar un briceag mic cu prăsele din textolit. În urma agresiunii partea vătămată a căzut, scăpând din mână și geanta pe care o avea asupra sa și care conținea un sufertaș pentru mâncare. Potrivit certificatului medical, partea vătămată a suferit leziuni, ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Tot în acel timp, de locul agresiunii s-a apropiat o mașină condusă de subofițerul de poliție P.D., astfel că agresorii și-au încetat agresiunea și au fugit, martorul i-a urmărit, însă, nu a reușit să prindă decât pe acela dintre ei care a luat geanta părții vătămate și a abandonat-o în fața magazinului B.M., identificat ulterior ca fiind inculpatul M.G. Inculpatul a declarat că, aflat în apropierea locului agresiunii, a văzut cum partea vătămată a fost lovită de 3 sau 4 persoane, iar la un moment dat, când în acel loc a oprit o mașină și șoferul a strigat „stai că trag”, s-a speriat și a fugit spre Calea București, observând că în spatele lui fugeau 2 persoane, care în cele din urmă au sărit peste un gard.

Oprindu-se, inculpatul M.G. a fost imobilizat de polițist și condus la sediul poliției. În tot cursul urmăririi penale și al judecății, inculpatul a avut o atitudine constantă, negând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și dând aceleași declarații, care nu conțin deosebiri esențiale de natură a genera suspiciuni asupra sincerității sale. S-a mai reținut că nici partea vătămată și nici martora A.A., care a văzut incidentul de la balconul apartamentului în care locuiește, datorită faptului că era întuneric, nu l-au recunoscut pe inculpat, ca fiind unul dintre cei trei agresori. Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând-o pentru greșita achitare a inculpatului și a solicitat condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 280 din 9 octombrie 2003 a admis apelul parchetului, a desființat sentința numai cu privire la temeiul juridic al achitării, dispunând achitarea inculpatului M.G., pentru infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut că „Probatoriul administrat nu oferă date certe cu privire la un inculpat și în aceste condiții nu poate răsturna prezumția de nevinovăție și nici nu înlătură dubiul puternic în ce privește participarea inculpatului”. S-a mai reținut că temeiul achitării inculpatului îl constituie dispozițiile art. 10 lit. c) și nu cele de art. 10 lit. d) C. proc.

pen., întrucât fapta există, constituie infracțiunea de tâlhărie, însă nu a fost săvârșită de inculpat, ci de alte persoane rămase neidentificate. În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, reiterând critica formulată și în apel, referitoare la greșita achitare a inculpatului M.G., pentru infracțiunea de tâlhărie și a solicitat ca prin reanalizarea probatoriului administrat în cauză, să se dispună condamnarea lui pentru comiterea acestei infracțiuni. La termenul din 20 ianuarie 2004, în ședință publică de judecată, procurorul a pus concluzii de admitere a recursului declarat de parchet și în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G., intervenind decesul acestuia. În raport cu motivele de casare invocate, se constată că prioritate în verificarea hotărârii atacate trebuie acordată motivului referitor la încetarea procesului penal, ca urmare a decesului făptuitorului. Sub acest aspect recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, este fondat. Conform art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit amnistia sau prescripția ori decesul făptuitorului, iar potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) din același cod, când se constată existența vreunuia dintre cazurile, prevăzute în art. 10 în cursul judecății, instanța pronunță încetarea procesului penal.

În cauză, urmare citației întocmită în conformitate cu normele procedurale penale pentru încunoștințarea intimatului inculpat M.G., asupra termenului de judecată din 20 ianuarie 2004, fixat pentru judecarea recursului declarat de parchet, citație înaintată la domiciliul acestuia din Brașov, s-a înaintat la dosar, în copie xerox, certificatul de deces eliberat la 3 ianuarie 2004 de către Primăria Municipiului Brașov, din care rezultă că cel citat a decedat la 2 ianuarie 2004. Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului și se va proceda conform dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 280 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul M.G. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen., ca urmare a intervenirii decesului făptuitorului. Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2004.