NELSON AND KAPEL v. THE NETHERLANDS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
NELSON AND KAPEL v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2006)
Prima secțiune decizia nr. 50665/99 de către Percy R.M. NELSON, Jaciënca P.M. NELSON, Sharity R.M. NELSON, Cillencio S.M. KAPEL și Chanequa R.M. KAPEL împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 martie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides dna Steiner Spielmann S.E. Jebens Myjer, judecători și dl Nielsen Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 15 aprilie 1999, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Primul reclamant, dl Percy R.M. Nelson, este un național din Suriname, născut în 1967 și locuiește în Amsterdam.
Al doilea la al cincilea solicitant, Jaciënca P.M. Nelson, Sharity R.M. Nelson și gemenii Cillencio S.M. Kapel și Chanequa R.M. Kapel, sunt primii copii solicitanți, care sunt resortisanți Țările de Jos, născuți în 1993, 1995 și, respectiv, 1999 și care trăiesc în Amsterdam. Copiii sunt reprezentați de mama lor, dna Justine J. Kapel, care exercită autoritatea parentală ( ouderlijk gezag ) în fața lor. E.C. Gelok, avocat practicant la Amsterdam. Guvernul contestat este reprezentat de agentii lor, dna J. Schukking și dl R.A.A. Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a intrat în Țările de Jos la 3 decembrie 1989. În decembrie 1992, s-a întâlnit cu dna Kapel, o națională Țările de Jos originară din Surinam, și a început o relație cu ea.
Ei au locuit scurt în 1993 dar au trăit de atunci separat, chiar dacă acestea continuă să își mențină relația. Primul reclamant este implicat îndeaproape în educarea și îngrijirea celor patru copii născuți din relație. La 31 ianuarie 2005, Guvernul a informat Curtea că, la cererea sa, primul reclamant va fi acordat un permis de ședere. În răspuns, reprezentantul reclamantului a declarat că cererea va fi retrasă imediat ce va fi eliberat un permis de ședere. La 14 decembrie 2005, Guvernul a informat Curtea că nu a fost încă posibil să elibereze un permis de ședere primului reclamant, deoarece, în ciuda anumitor rapoarte care i-au fost trimise de către autoritățile de imigrare, el nu a respectat încă formalitatea procedurală de a prezenta o copie a pașaportului său.
Scrisoarea Guvernului a fost transmisă reprezentantului reclamanților care a răspuns spunând că ea nu a reușit să contacteze primul reclamant și că, în aceste circumstanțe, s-a simțit incapabilă să continue să-l reprezinte. La 24 ianuarie 2006, Curtea a trimis o scrisoare prin poștă înregistrată primului reclamant la adresa pe care fostul său reprezentant l-a indicat ca fiind ultima sa adresă cunoscută, cerându-i să informeze Curtea înainte de 21 Februarie 2006 motivul pentru care el nu a respectat încă cerințele oficiale de acordare a unui permis de ședere. Această scrisoare a fost returnată Curții de către autoritățile poștale olandeze: nu a fost colectată. COMPLAINT Reclamanții au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzul de a permite primului reclamant să rezidă în Țările de Jos constituie o interferență nejustificată cu dreptul la respectarea vieții lor de familie.
HOTĂRÂREA Curții a examinat prezenta cerere în temeiul articolului 37 din Convenție, care se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; sau (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, poate decide să restabilească o cerere la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică o astfel de curs.” În cazul în cauză, Curtea reamintește că primul reclamant poate primi un permis de ședere și că autoritățile competente l-au invitat în zadar în mai multe ocazii să continue acest lucru.
În plus, Curtea constată că nu au fost primite comunicații de la reclamanții în răspuns la cererea Curții de clarificare cu privire la acest punct. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.