NELSON AND KAPEL v. THE NETHERLANDS

Prima secțiune decizia nr. 50665/99 de către Percy R.M. NELSON, Jaciënca P.M. NELSON, Sharity R.M. NELSON, Cillencio S.M. KAPEL și Chanequa R.M. KAPEL împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 30 martie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Loucaides dna Steiner Spielmann S.E. Jebens Myjer, judecători și dl Nielsen Secțiunea Grefier Având în vedere cererea depusă la 15 aprilie 1999, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Primul reclamant, dl Percy R.M. Nelson, este un național din Suriname, născut în 1967 și locuiește în Amsterdam.

Al doilea la al cincilea solicitant, Jaciënca P.M. Nelson, Sharity R.M. Nelson și gemenii Cillencio S.M. Kapel și Chanequa R.M. Kapel, sunt primii copii solicitanți, care sunt resortisanți Țările de Jos, născuți în 1993, 1995 și, respectiv, 1999 și care trăiesc în Amsterdam. Copiii sunt reprezentați de mama lor, dna Justine J. Kapel, care exercită autoritatea parentală ( ouderlijk gezag ) în fața lor. E.C. Gelok, avocat practicant la Amsterdam. Guvernul contestat este reprezentat de agentii lor, dna J. Schukking și dl R.A.A. Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a intrat în Țările de Jos la 3 decembrie 1989. În decembrie 1992, s-a întâlnit cu dna Kapel, o națională Țările de Jos originară din Surinam, și a început o relație cu ea.

Ei au locuit scurt în 1993 dar au trăit de atunci separat, chiar dacă acestea continuă să își mențină relația. Primul reclamant este implicat îndeaproape în educarea și îngrijirea celor patru copii născuți din relație. La 31 ianuarie 2005, Guvernul a informat Curtea că, la cererea sa, primul reclamant va fi acordat un permis de ședere. În răspuns, reprezentantul reclamantului a declarat că cererea va fi retrasă imediat ce va fi eliberat un permis de ședere. La 14 decembrie 2005, Guvernul a informat Curtea că nu a fost încă posibil să elibereze un permis de ședere primului reclamant, deoarece, în ciuda anumitor rapoarte care i-au fost trimise de către autoritățile de imigrare, el nu a respectat încă formalitatea procedurală de a prezenta o copie a pașaportului său.

Scrisoarea Guvernului a fost transmisă reprezentantului reclamanților care a răspuns spunând că ea nu a reușit să contacteze primul reclamant și că, în aceste circumstanțe, s-a simțit incapabilă să continue să-l reprezinte. La 24 ianuarie 2006, Curtea a trimis o scrisoare prin poștă înregistrată primului reclamant la adresa pe care fostul său reprezentant l-a indicat ca fiind ultima sa adresă cunoscută, cerându-i să informeze Curtea înainte de 21 Februarie 2006 motivul pentru care el nu a respectat încă cerințele oficiale de acordare a unui permis de ședere. Această scrisoare a fost returnată Curții de către autoritățile poștale olandeze: nu a fost colectată. COMPLAINT Reclamanții au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzul de a permite primului reclamant să rezidă în Țările de Jos constituie o interferență nejustificată cu dreptul la respectarea vieții lor de familie.

HOTĂRÂREA Curții a examinat prezenta cerere în temeiul articolului 37 din Convenție, care se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; sau (b) chestiunea a fost rezolvată; sau (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, poate decide să restabilească o cerere la lista sa de cazuri, dacă consideră că circumstanțele justifică o astfel de curs.” În cazul în cauză, Curtea reamintește că primul reclamant poate primi un permis de ședere și că autoritățile competente l-au invitat în zadar în mai multe ocazii să continue acest lucru.

În plus, Curtea constată că nu au fost primite comunicații de la reclamanții în răspuns la cererea Curții de clarificare cu privire la acest punct. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 50665/99 by Percy R.M. NELSON, Jaciënca P.M. NELSON, Sharity R.M. NELSON, Cillencio S.M. KAPEL and Chanequa R.M. KAPEL against the Netherlands The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 30 March 2006 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr L. Loucaides , Mrs F. Tulkens , Mrs E. Steiner , Mr D. Spielmann , Mr S.E. Jebens , Mr E. Myjer, judges and Mr S. Nielsen , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 15 April 1999, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicants, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The first applicant, Mr Percy R.M.

Nelson, is a Surinamese national, who was born in 1967 and lives in Amsterdam. The second to fifth applicants, Jaciënca P.M. Nelson, Sharity R.M. Nelson and the twins Cillencio S.M. Kapel and Chanequa R.M. Kapel, are the first applicant’s children, who are Netherlands nationals, born in 1993, 1995 and 1999 respectively and living in Amsterdam. The children are represented by their mother, Ms Justine J. Kapel, who exercises parental authority ( ouderlijk gezag ) over them. The applicants are represented before the Court by Ms E.C. Gelok, a lawyer practising in Amsterdam. The respondent Government are represented by their Agents, Ms J. Schukking and Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The first applicant entered the Netherlands on 3 December 1989. In December 1992 he met Ms Kapel, a Netherlands national originally from Surinam, and started a relationship with her. They briefly cohabited in 1993 but have since lived apart, even though they continue to maintain their relationship. The first applicant is closely involved in the upbringing of, and care for, the four children born from the relationship. The first applicant’s requests for a residence permit in the Netherlands were rejected. On 31 January 2005 the Government informed the Court that the first applicant would, upon his request, be granted a residence permit.

In reply, the applicants’ representative stated that the application would be withdrawn as soon as a residence permit had been issued. On 14 December 2005 the Government informed the Court that it had not yet been possible to issue a residence permit to the first applicant because, in spite of a number of reminders having been sent to him by the immigration authorities, he had still not complied with the procedural formality of submitting a copy of his passport. The Government’s letter was transmitted to the applicants’ representative who replied saying that she had not succeeded in contacting the first applicant and that in these circumstances she felt unable to continue representing him.

On 24 January 2006 the Court sent a letter by registered mail to the first applicant at the address which his former representative had indicated as being his last known address, asking him to inform the Court before 21 February 2006 why he had still not complied with formal requirements for being granted a residence permit. This letter was returned to the Court by the Dutch postal authorities: it had not been collected. COMPLAINT The applicants complained under Article 8 of the Convention that the refusal to allow the first applicant to reside in the Netherlands constituted an unjustified interference with the right to respect for their family life. THE LAW The Court has examined the present application under Article 37 of the Convention which reads as follows: “1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; or (b) the matter has been resolved; or (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires. 2. The Court may decide to restore an application to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course.” In the present case the Court recalls that the first applicant may receive a residence permit and that the competent authorities have in vain invited him on several occasions to pursue this.

Furthermore, the Court notes that no communications have been received from the applicants in reply to the Court’s request for clarification on this point. In these circumstances the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President