ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 676/P/2001 al

Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial București,

înregistrat la Tribunalul Militar Timișoara sub nr. 141/2002 s-a dispus punerea

în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului plt. S.I., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264, art. 26 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen., trimiterea în

judecată a inculpatului P.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.V.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a),

c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 33

lit. a) C. pen., a inculpatului C.I.F. pentru infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C.

pen., art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.V. pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A.R. pentru infracțiunile

prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 13, art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului F.P.M. pentru infracțiuni

prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului

B.T.A. pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 208

alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C. pen., art. 26 C. pen.,

raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), c), e) și g) C.

pen., cu aplicarea art. 13, art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul Militar Timișoara, prin

sentința nr. 156 din 11 noiembrie 2002, a declinat competența materială de

soluționare a acestei cauze în favoarea Tribunalului Iași, apreciind că prin

apariția Legii nr. 360/2002, cauzele aflate pe rolul instanțelor militare

trebuie soluționate de instanțele civile, nemaifiind incidente dispozițiile

art. 40 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Iași sub nr. 16989/2002.

Instanța a invocat din oficiu,

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, considerând că rămâne

competentă a judeca cauza instanța militară sesizată inițial, excepția

apreciată ca fiind întemeiată din următoarele considerente:

Legea nr. 360/2002 ce stabilește

prin art. 64 alin. (2) competența de judecare a infracțiunilor săvârșite de

polițiști în sarcina instanțelor civile, este aplicabilă faptelor săvârșite

după intrarea ei în vigoare și nu vizează infracțiunile comise înainte de acest

moment.

Deși legea penală este de imediată

aplicare, în cauza de față nu poate fi înlăturată incidența art. 40 C. proc.

pen., care stabilește un caz de prorogare legală a competenței și care nu

precizează în mod expres modalitatea în care inculpatul își pierde calitatea ce

a determinat inițial stabilirea instanței competente, determinând în acest mod

excluderi.

Cum legea penală este de strictă

interpretare, în mod clar intenția legiuitorului în privința art. 40 C. proc.

pen., deoarece nu s-a făcut nici o precizare expresă, a fost de a acoperi toate

situațiile în care inculpatul își pierde calitatea ce a generat stabilirea

inițială a competenței materiale, inclusiv prin intervenția unei legi speciale,

cum este cea de față, și anume Legea nr. 360/2002.

Interpretarea art. 82 alin. (2) din

legea nr. 360/2002 care prevede că orice altă dispoziție contrară se abrogă,

față de dispozițiile art. 40 C. proc. pen., trebuie făcută pornind de la

raportul lege specială – lege generală, ce există între Legea nr. 360/2002 și

Codul de procedură penală. Prin urmare, specialul se completează în aplicarea

sa cu generalul, de la care poate deroga, însă numai prin prevederea expresă a

caracterului său derogatoriu, situație care nu subzistă în speța de față,

deoarece textul la care am făcut trimitere are un înțeles generic.

Așa încât, Tribunalul Iași, prin

sentința penală nr. 12 din 9 ianuarie 2003, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Timișoara și sesizarea

Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între Tribunalul Iași și Tribunalul Militar Timișoara.

Pe rolul Curții Supreme de Justiție

s-a format dosarul nr. 1266/2003 pentru soluționarea acestui conflict negativ

de competență.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că este competentă a soluționa cauza Tribunalul Iași, pentru

următoarele considerente:

Prin aplicarea Legii nr. 360/2002,

polițistul a devenit „funcționar public civil”, astfel că lucrătorii de poliție

nu mai sunt militari, gradele lor militare fiind echivalente cu gradele

profesionale așa cum prevede art. 73 din Statut.

Deci, legea privind statutul

polițistului conține norme speciale de procedură, derogând de la cadrul general

C. proc. pen., fiind de strictă interpretare și de aplicabilitate imediată.

Așa încât, art. 40 C. proc. pen., nu

mai are aplicabilitate, nemaifiind incident cauzelor aflate pe rolul

instanțelor militare.

Pe de altă parte, în conținutul art.

82 pct. 2 din legea nr. 360/2002 se prevede expres că „în aceeași dată orice

alte dispoziții contrare se abrogă”, însă art. 40 C. proc. pen., nu poate fi

abrogat parțial, așa încât dreptul de a soluționa cauzele penale în care

inculpați sunt polițiști nu mai aparține instanțelor militare, ci instanțelor

civile expres menționate în art. 64 din lege.

Art. 64 din Legea nr. 360/2002

reprezintă o normă juridică ce stabilește o nouă competență de urmărire penală,

respectiv de judecată.

Deci, este o normă de procedură

penală cuprinsă într-o lege specială.

Fiind de imediată aplicare, această

normă trebuie să se aplice începând cu 24 august 2002 și infracțiunilor:

- săvârșite de către polițiști

înainte de această dată și care se află în cursul urmăririi penale sau

judecății, indiferent de faza procesuală.

- săvârșite de către polițiști

înainte de această dată și pentru care nu a început încă urmărirea penală

(fapte ce nu au fost încă descoperite, fapte ai căror autori nu sunt încă

cunoscuți, fapte pentru care se efectuează acte premergătoare).

În consecință, ne aflăm în situația

în care instanța militară pierde competența de judecată „din pricina”

legiuitorului, ea nemaifiind competentă să judece începând din 24 august 2002,

o anumită categorie de persoane, respectiv, polițiști.

Pentru a se fi putut aplica în cauză

prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. pen., era necesar ca inculpatul chemat

să răspundă penal trebuia să fi pierdut calitatea personală care abroga în

prezent competența legală de judecată a unei anume instanțe.

Ori, de fapt, în situația dată,

instanței militare i s-a retras de către legiuitor competența de a judeca anume

cauze, ca infracțiunile săvârșite de polițiști.

Așa încât, Legea nr. 360/2002

modifică strict competența funcțională a instanțelor militare.

Față de aceste considerente, Curtea

Supremă de Justiție, secția penală, va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Iași, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe inculpații S.I., P.C., B.V.F., C.I.F., A.R.M., F.V. și

B.T.A., în favoarea Tribunalului Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.