ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1074/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1103 din 23 octombrie 2003, a respins, ca

inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul C.V. împotriva

sentinței penale nr. 484 din 26 noiembrie 1998 a Tribunalului București, secția

I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2907 din 22 iunie 2000 a Curții

Supreme de Justiție prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tentativă la omor.

A motivat că cererea de redozare a

pedepsei nu poate constitui motivul contestației la executare, el nefiind

prevăzut printre cazurile prevăzute în art. 461 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat a fost

respins prin decizia nr. 702/ A din 20 noiembrie 2003 pronunțată de secția a

II-a penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre,

condamnatul prin cererea trimisă din penitenciar, în termenul legal a atacat-o

cu recurs. A solicitat casarea celor două hotărâri și prin reținerea

circumstanței legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.,

pedeapsa să fie redusă sub minimul special.

Recursul nu este fondat.

Cazurile în care se poate face

contestație la executarea pedepsei sunt expres și limitativ prevăzute în art.

461 C. proc. pen.

Individualizarea judicioasă a

pedepsei se realizează la judecata în fond și căile de atac, apel și recurs.

Contestația la executare nu are

natura juridică a unei căi de atac, iar cererea formulată prin care se

urmărește reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanței legale

atenuante a scuzei provocării a fost corect respinsă de prima instanță ca

inadmisibilă.

Așa fiind, constatând că hotărârile

recurate sunt legale și temeinice, urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 702 din 20 noiembrie

2003 a Curții de Apel București, secția II penală.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.