ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații M.I.S. și I.O.C.  împotriva

deciziei penale nr.204 din 15 mai 2002

a Curții

de Apel Ploiești.

S-au

prezentat inculpații, în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat D.N.

lipsind parțile civile.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpaților a cerut

admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei pentru

rejudecare la prima instanță în vederea completării raportului medico-legal și

avizării de către Comisia superioară medico-legală pentru a se stabili dacă

leziunile suferite de victimă sunt urmarea căderii acesteia în timp ce se

deplasa spre locuință și dacă în raport de aceste leziuni se mai putea deplasa

singură. In subsidiar a cerut reducerea pedepselor.

Procurorul

a cerut  admiterea  recursurilor numai în ceea ce privește refacerea raportului

medico-legal. Referitor la individualizarea pedepsei a considerat  că s-au

respectat criteriile prevăzute de art.72 Cod penal.

Inculpații, în ultimul cuvânt,

au regretat faptele săvârșite.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursurilor de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr.89 din 27 februarie 2002 a Tribunalului Prahova, au fost condamnați

inculpații M.I.S. și I.O.C. la câte  17 ani închisoare și câte 10 ani

interzicerea  drepturilor înscrise în art.64 lit.a, b și e Cod penal, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a, d și e și alin.3

din Codul penal.

Totodată,

instanța a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata

arestării preventive de la 28 mai 2001 la zi și i-a obligat, în solidar, la

1.173.000 lei către Serviciul Județean de Ambulanță Prahova, 15.663.349 lei

către Spitalul Județean Prahova, 34.795.000 lei despăgubiri materiale și

5.000.000 lei daune morale către partea civilă T.L.,și la câte 5.000.000 lei

daune morale către părțile civile V.C., L.F., T.C. și T.M., precum și la câte

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

In

ziua de 23 martie 2001, victima T.C., muncitor la un punct de lucru din Predeal

după ce a încasat salariul, s-a întors cu trenul în localitatea Comarnic, unde

avea domiciliul, și în stația C.F.R. a intrat într-un bar, unde a consumat

băuturi alcoolice.

In

jurul orei 21,30 victima a părăsit barul și s-a îndreptat spre cartierul

Ghioșești, unde locuia.

Inculpații,

care așteptau într-o stație un mijloc de transport spre localitatea Breaza,

observând  victima, sub influența băuturilor alcoolice s-au hotărât să-i ia

banii ce i-ar avea asupra sa, și după unele ezitări, au acostat-o pe stradă  unde

inculpatul  I.O.C. a lovit-o cu pumnii, a doborât-o la pământ și i-a luat

actele din buzunarul  de la spate al pantalonilor. Intre timp victima s-a

ridicat și a mers spre inculpați, cerându-le să-i restituie  actele. Inculpații

au atacat-o din nou, lovind-o, unul cu pumnii, celălalt cu  picioarele, apoi

i-au luat din buzunar suma de 1.050.000 lei pe care au împărțit-o și în drum

spre un bar din centrul localității, au aruncat actele sustrase într-o pubelă.

Victima,

dezorientată, s-a ridicat și fiind observată de martorul P.V.S. cu ochii

tumefiați și cu urme de sânge la gură, a întrebat-o ce  i s-a întâmplat, dar

aceasta nu a putut să-i răspundă. Martorul  a  plecat  și  după  20  metri  a

găsit  căciula  victimei  și  i-a restituit-o. In continuare, victima, cu

dificultate, s-a deplasat la domiciliu, unde a ajuns în jurul  orei 22,30, iar

soția sa, văzând-o cu urme de sânge în zona feței, înțelegând că a fost

jefuită, a  transportat-o la Spitalul Județean Prahova, unde a decedat după 7 zile

de la internare.

S-a

stabilit că victima a suferit un traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală

gravă de emisfer cerebral drept, hematom epidural parieto-occipital voluminos

cu dilacerare cerebrală, decesul datorându-se dilacerării, hemoragiei și contuziei

meningo-cerebrale consecința unui traumatism produs prin  cădere și lovire cu

extremitatea cefalică de planuri dure.

Prin

decizia penală nr.204 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, s-au respins

ca nefondate apelurile declarate de inculpați.

Impotriva

acestei decizii inculpații au  declarat recurs, reiterând motivele  din apel și

anume că nu s-au administrat toate probele pentru stabilirea  adevărului în

sensul că era necesar ca  pe calea unei expertize medico-legale să se

stabilească dacă în raport de leziunile grave suferite, victima se mai putea

deplasa până la locuința acesteia, ori leziunile au fost produse, după

comiterea faptei de către inculpați, prin cădere și lovirea în zona capului de

obiecte dure, datorită stării de ebrietate în care se afla, sau au fost produse

chiar de soția sa  când a ajuns la domiciliu, potrivit notelor scrise depuse la

dosar.

In

subsidiar, inculpații au cerut reducerea pedepselor pe care le consideră prea

severe, temeiuri de recurs prevăzute de art.385

9

pct.14 și 18 Cod

procedură penală.

Recursurile

declarate de inculpați nu sunt  fondate.

Din

examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului, rezultă

că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au  stabilit și reținut

corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

După

cum s-a mai arătat cu ocazia expunerii stării de fapt, în seara respectivă

atât victima, cât și inculpații au consumat băuturi alcoolice înainte de a

pleca din localitatea Comarnic.

Inculpații,

în declarațiile date au recunoscut că, văzând victima sub influența băuturilor

alcoolice trecând pe stradă s-au hotărât să o deposedeze  de bani, în care

scop au agresat-o lovind-o, cu pumnii și picioarele, producând căderea acesteia

la sol, împrejurare în care i-au  luat actele și banii, în două momente, după

care au abandonat-o pe stradă.

De

asemenea, martorul  P.V.S. care cunoștea pe victimă, vâzând-o  pe stradă, cu

urme de sânge pe față, a  încercat să comunice  cu  aceasta   pentru  a  afla

ce i s-a întâmplat, imediat după agresarea ei, dar nu a reușit datorită stării

de șoc în care se afla, fapt constatat ulterior și de persoanele prezente, cu

ocazia ajungerii victimei la domiciliu.

In

sfârșit, din raportul de constatare  medico-legală, rezultă numeroase urme de

lovituri la nivelul feței, ochilor, al coapselor, hemoragie gingivală,

hemoragie  conjunctivală difuză și ale mucoasei vestibulare mediane la ambele

buze, fapt ce demonstrază intensitatea loviturilor  aplicate de inculpații

recurenți cu  consecința doborârii victimei la sol și lovirea în zona capului

de obiecte  dure pe un teren accidentat, cu multiple pietre, cum se atestă în

procesul-verbal de cercetarea locului faptei și producerea astfel a unui

traumatism cranio-cerebral prin cădere cu extremitarea cefalică de planuri dure,

pe fondul și a stării de ebrietate.

Din

cele ce preced, rezultă  incontestabil că victima a căzut repetat la pământ,

numai în urma actelor de agresiune cu scop de jaf, săvârșite de inculpați, cu

consecința  producerii unui traumatism cranio-cerebral, care a generat, starea

de șoc și incoerența acesteia.

Imprejurarea,

în aceste condiții, că victima, după ce a fost abandonată  de inculpați la

locul faptei, într-o stare gravă, și în neputință de a vorbi, dar  încă lucidă,

în timpul deplasării  către casă ar mai fi căzut și s-ar fi  lovit, nu este de

natură să înlăture  raportul de cauzalitate dintre actele  agresive ale

inculpaților și producerea decesului, după 7 zile de la internarea în spital și

intervenția chirurgicală, și tratamentul aplicat.

Ca

atare nu se impunea a mai fi efectuat un alt act medico-legal (expertiză)

pentru stabilirea cauzelor producerii morții victimei, neexistând  suspiciuni

sub acest aspect și nici contradicții care să impună administrarea unei

expertize.

Referitor

la pedepse, acestea au fost corect individualizate în raport de  criteriile

prevăzute de art.72 din  Codul penal în care sens, instanțele au avut în vedere

gradul  de pericol social deosebit de mare al infracțiunii  comise cât și

datele care caracterizează  persoana inculpaților (fără antecedente penale)

astfel  că pedepsele stabilite, orientate  spre limita minimă prevăzută de

lege, sunt necesare pentru reeducarea lor și prevenirea comiterii altor

infracțiuni.

In

consecință, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile  declarate de

inculpați și a fi   obligați la cheltuieli judiciare către stat.

Din

pedepse se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I

D E :

Respinge

recursurile    declarate    de   inculpații    M.I.S. și I.O.C. împotriva

deciziei penale nr.204 din 15 mai 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondate.

Deduce

din pedeapsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 28

mai 2001  la 15 ianuarie 2003.

Obligă

pe recurenți să plătească statului  câte 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 15 ianuarie 2003.