ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2491/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea prealabilă înregistrată

la 19 octombrie 2001, partea vătămată I.F. a solicitat Judecătoriei Corabia

condamnarea inculpatului I.P.D., pentru infracțiunile de insultă și calomnie, prevăzute

de art. 205 și art. 206 C. pen., susținând că la 28 septembrie 2001, inculpatul

i-a adresat injurii și a calomniat-o, în prezența mai multor persoane.

Judecătoria Corabia, prin sentința

penală nr. 574 din 13 decembrie 2001, l-a condamnat pe inculpat la 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. și

la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 din

același cod.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, iar în baza art. 81 din același

cod, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 6 luni.

Recursul declarat de procuror a fost

admis prin decizia penală nr. 458 din 20 iunie 2001 a Tribunalului Olt, care în

baza art. 34 lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa rezultantă la 9 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 9 luni.

Recursul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat.

Împotriva celor două hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,în

temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 4 teza I și teza II C.

proc. pen., a declarat recurs în anulare considerând că hotărârile au fost

pronunțate cu încălcarea legii.

Motivele invocate în recursul în anulare

sunt acelea că:

- Nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.;

- Instanța de recurs a aplicat o

pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, pentru infracțiunea de

insultă, prevăzută de art. 205 C. pen.

Curtea Supremă de Justiție,

examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs în anulare

invocate, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că

acesta este fondat, urmând a fi admis.

Astfel, din plângerea părții

vătămate I.F. rezultă că, la 28 septembrie 2001, inculpatul I.P.D., fiul său,

i-a adresat mai multe injurii în curte și apoi în stradă și a calomniat-o

afirmând în public că a întreținut raporturi incestuoase cu tatăl ei.

Inculpatul audiat, a negat comiterea

faptelor.

Martora B.M., fina părții vătămate a

declarat că a fost chemată de aceasta, în curte, pentru a-i comunica că

inculpatul i-a adresat mai multe cuvinte jignitoare. Încercând să-l dojenească,

inculpatul i-a spus martorei că mama sa a întreținut relații incestuoase cu

bunicul.

Din declarația celeilalte martore, S.E.,

fiica părții vătămate și soră a inculpatului reiese că „după incident” s-a

deplasat la domiciliul acestora și l-a auzit pe inculpat spunându-i părții

vătămate cuvinte de insultă și calomnie, fără a prezenta însă care au fost

acestea.

Din declarațiile menționate nu

rezultă cele susținute de partea vătămată, afirmația calomnioasă fiind făcută

doar în curtea părții vătămate.

Pe de altă parte chiar dacă s-ar

accepta că martora S.E., soră și respectiv fiică a părților, a participat la

incident, ea nu justifică considerarea faptei inculpatului ca fiind săvârșită

în public.

În fine, din probele administrate nu

rezultă intenția inculpatului de a imputa părții vătămate, în public, o faptă

determinată, care dacă ar fi adevărată, ar expune-o disprețului public,

incidentul fiind în parte o ceartă între mamă și fiu, desfășurată în curtea

comună.

Prezența martorei B.M. se datorează

faptului că a fost chemată special de partea vătămată pentru a-i aduce la

cunoștință reproșurile făcute de fiul său.

Martora a declarat „Pe data de 28

septembrie 2001, m-a chemat partea vătămată I.F. să-mi arate că fiul său i-a

aruncat prin garaj niște roșii, iar când m-am dus la familia I., la fața

locului mi-a spus partea vătămată că fiul său i-a adresat cuvinte insultătoare

și murdare, dar eu nu l-am auzit pe inculpat că i-ar fi zis aceste cuvinte. Eu

ca fină a lor am încercat să-l dojenesc pe inculpat, dar acesta mi-a zis că

aceștia nu sunt părinții lui”.Acesta mi-a spus că mama sa, partea vătămată,

este curvă și că el nu este făcut cu tatăl său ci cu bunicul său.

Așa fiind, instanțele trebuiau să

constate că activitatea delictuoasă comisă de inculpat prin care a adus

atingere onoarei părții vătămate a avut loc în curtea comună, în prezența

separată a câte unui singur martor (unul din martori rudă apropiată),

întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii de insultă și pe cale

de consecință s-a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de calomnie,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen.

Dar sentința este nelegală și pentru

că instanța de recurs în loc să aplice dispozițiile art. 13 C. pen., a majorat

pedeapsa cu închisoarea, în condițiile în care prin O.U. nr. 58/2002,

infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., este sancționată cu

amendă.

Potrivit art. 205 alin. (1) C. pen.,

așa cum a fost modificat prin O.U. nr. 58/2002, atingerea adusă onoarei sau

reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte

mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă.

Potrivit art. 13 C. pen., în cazul

în care de la săvârșirea faptei și până la judecarea definitivă a cauzei au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin ordonanța la care ne-am referit,

infracțiunea de isultă este sancționată numai cu amendă spre deosebire de

textul art. 205 alin. (1) C. pen., cu cel înainte de modificarea operată de ordonanța

de urgență, care pedepsește fapta de insultă cu închisoare de la o lună, la 2

ani sau cu amendă.

Așa fiind, instanța de recurs avea

obligația să admită recursul declarat de inculpat și să-l condamne pe acesta la

pedeapsa amenzii, pentru infracțiunea de insultă.

Respingând recursul inculpatului și

majorând pedeapsa prin aplicarea unui spor de 3 luni, tribunalul a pronunțat o

pedeapsă nelegală,în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de

recurs în anulare invocate, în baza art. 414

1

alin. (1), raportat la

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în

anulre, va casa decizia și sentința atacate și, rejudecând îl va achita pe

inculpat pentru infracțiunea de calomnie, conform art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și-l va condamna pentru

infracțiunea de insultă la 3 milioane lei amendă.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea

543/2000, așa cum a fost modificată prin ordonanța de urgență se va constata că

pedeapsa este grațiată condiționat.

Inculpatul urmează să fie obligat să

plătească 2 milioane lei daune morale părții civile I.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 574 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Corabia

și deciziei penale nr. 458 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Olt, privind pe

inculpatul I.P.D.

Casează hotărârile atacate cu

privire la condamnarea acestui inculpat, pentru infracțiunea, prevăzută de art.

206 C. pen., precum și cu privire la pedeapsa aplicată, pentru infracțiunea de

insultă, prevăzută de art. 205 C. pen.

Înlătură sporul de 3 luni

închisoare, art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea

lor, după cum urmează:

- 3 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 205 C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 206 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpatul pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 206 C. pen.

În baza art. 205 C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., condamnă pe inculpat la 3 milioane lei amendă

penală.

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, constată că pedeapsa cu amenda este grațiată integral și condiționat.

Obligă inculpatul la 2 milioane lei

daune morale către partea civilă I.F.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.