ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2443/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentința

penală nr. 496 din 25 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul L.C. după cum

urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) și (5),

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune

săvârșită în luna martie 2001, în dauna părții vătămate SC M. SA Filipeștii de

Pădure, la o pedeapsă de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) din același cod;

- în baza art. 288 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și

- în baza art. 291, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la o pedeapsă

de 2 ani închisoare.

Pedepsele aplicate au fost

contopite, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 162/1999 a Tribunalului

Buzău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1194/7 martie 2001 a Curții

Supreme de Justiție, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute

de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere

de la 5 iunie 2002.

Inculpatul a fost obligat către

partea civilă SC M. SA Filipeștii de Pădure la 5.000.000.000 lei despăgubiri

civile și 5.160.000.000 lei penalități întârziere, conform contractului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut că, în cursul lunii martie 2001, prin manopere dolosive

folosite la încheierea unui contract de intermediere cu SC M. SA Filipeștii de

Pădure, inculpatul a prejudiciat această societate cu suma de 5 miliarde lei,

una din aceste manopere constând în emiterea unui bilet la ordin în favoarea

acestei societăți, pentru suma menționată, ștampila și semnătura de pe acest

instrument de plată fiind falsificate.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 67 din 7 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat împotriva acestei sentințe.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat să-i fie redusă pedeapsa.

Recursul este nefondat.

Făcând o analiză completă a

probatoriului administrat în cauză, instanțele au reținut corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii

infracțiunea săvârșită de acesta.

Referitor la pedeapsă (orientată

spre limita minimă prevăzută de lege), s-a avut în vedere prejudiciul deosebit

de mare cauzat prin infracțiune, împrejurările în care inculpatul a conceput și

realizat activitatea infracțională și starea de recidivă postcondamnatorie în

care s-a aflat la momentul comiterii infracțiunii, element ce agravează

răspunderea penală.

Față de aceste elemente, reducerea

pedepsei nu se justifică, astfel că recursul inculpatului va fi respins ca

nefondat.

Recurentul inculpat va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, iar din pedeapsa aplicată se va deduce la zi

timpul arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei penale nr. 67 din 7 februarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 iunie 2002, la 23 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

mai 2003.