ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2676/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2676/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
G.C., în contradictoriu cu Casa de Pensii
Arad, a solicitat anularea hotărârii nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de
pârâtă și obligarea ei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i acorde
drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a
arătat că la 19 martie 1944, împreună cu familia sa, s-au refugiat din
Basarabia, în localitatea Făgăraș - România.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 324 din 30 septembrie 2003,
a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de
pârâtă și a obligat-o să emită una nouă, prin care să-i stabilească drepturile
prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189//2000, modificată, pe perioada 19
martie 1944 - 6 martie 1945, reținând ca dovedită, această perioadă de refugiu.
Considerând hotărârea nelegală,
reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței,
în sensul că beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,
din 19 martie 1944, până în noiembrie 1989.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c), a fost strămutată, în altă localitate,
decât cea de domiciliu.
Prin urmare, legea stabilește
perioada maximă, 6 martie 1945, astfel cererea făcută de recurent, de a i se
recunoaște perioada până în noiembrie 1989, nici nu a fost dovedită și nici nu își
găsește reglementarea legală.
În consecință, recursul se privește
nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței
civile nr. 324 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială
și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 9 iunie 2004.