ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2676/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: G.C., în contradictoriu cu Casa de Pensii Arad, a solicitat anularea hotărârii nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea ei de a emite o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 19 martie 1944, împreună cu familia sa, s-au refugiat din Basarabia, în localitatea Făgăraș - România. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 324 din 30 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 794 din 29 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și a obligat-o să emită una nouă, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189//2000, modificată, pe perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945, reținând ca dovedită, această perioadă de refugiu.

Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței, în sensul că beneficiază de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, din 19 martie 1944, până în noiembrie 1989. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c), a fost strămutată, în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin urmare, legea stabilește perioada maximă, 6 martie 1945, astfel cererea făcută de recurent, de a i se recunoaște perioada până în noiembrie 1989, nici nu a fost dovedită și nici nu își găsește reglementarea legală.

În consecință, recursul se privește nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinței civile nr. 324 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2004.