ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1132/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara, sub nr. 4774/CA din 17 iunie 2003, reclamantul B.I. a chemat

în judecată Casa Județeană de Pensii Arad, cerând anularea hotărârii nr. 754

din 29 septembrie 2002 și obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute

de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că s-a născut în Basarabia și după terminarea cursurilor școlare, a

devenit învățător și la 28 iunie 1940 a fost concentrat în cadrul Regimentului

35 Infanterie și a fost menținut concentrat și mobilizat până la 4 octombrie

1945, când a fost transferat pe postul de învățător din Basarabia, de la Școala

primară Trestieni, la Școala primară Vladimirescu (fostă Glogovați), de unde a

fost și pensionat.

Reclamantul consideră că are

calitatea de strămutat prin concentrare și mobilizare, așa cum se atestă și în

carnetul de identitate nr. 41096, emis de Comisariatul General pentru asistența

populației venită din Basarabia și Bucovina, unde a fost luat în evidență, ca

evacuat, cu mențiunea „concentrat”. Reclamantul a mai arătat că nu a mai avut

alt domiciliu, decât în Basarabia și că a fost strămutat cu domiciliul, în urma

ocupației sovietice a Basarabiei, iar faptul că a fost mobilizat, nu anulează situația

sa de strămutat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 295 din 16

septembrie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul

B.I., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad.

În motivarea acestei soluții s-a

reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000, modificată, respectiv nu a făcut dovada strămutării

sale în altă localitate, decât cea de domiciliu, suferind persecuții pe motive

etnice.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat în termen, recurs, reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie,

susținând în esență că, la data ocupării Basarabiei, la 28 iunie 1940, se afla

în tranșee pe malul Nistrului, suferind vicisitudinile războiului, iar soția sa

și-a schimbat domiciliul la 17 septembrie 1840, din Basarabia, la București.

Verificând cauza, în funcție de

recursul formulat, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

va constata că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din adeverința C.R. nr.129 din 28

noiembrie 1967, emisă de Comisariatul Militar Raion Arad rezultă că reclamantul

a fost concentrat la 28 iunie 1940, iar la data de 4 octombrie 1945 a fost

lăsat la vatră.

Art. 1 din Legea nr. 189/2000,

modificată, stabilește că beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999,

persoanele care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, au suferit persecuții pe motive

etnice, printre care, la pct. c este înscrisă situația strămutării în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Din actele aflate în dosarul de fond

rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant s-a realizat anterior

perioadei vizate de art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată și anume, la data

de 28 iunie 1940, când a fost concentrat, acest fapt fiind, deci, determinat de

cauze militare, iar nu de exercitarea vreunei persecuții. Se reține că în

perioada 28 iunie 1940 - 4 octombrie 1945, reclamantul având calitatea de

concentrat în serviciul militar, deplasările realizate cu frontul au fost

determinate de ordine militare, iar nu de persecuții pe motive etnice, situație

în care reclamantul nu poate beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, modificată.

Așa fiind, recursul declarat de

reclamant este nefondat și urmează a fi respins ca atare, instanța făcând o

apreciere corectă a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I.

împotriva sentinței civile nr. 295 din 16 septembrie 2003, a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 martie 2004.