ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 854/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul F.B.Ș.  împotriva deciziei

penale nr.79/A din 21 martie 2002  a Curții de Apel Oradea.

S-a

prezentat recurentul inculpat asistat de F.V., apărător desemnat din oficiu și

interpret Forro Laszlo, lipsind celelalte părți.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului solicită admiterea recursului și în rejudecarea cauzei se cere

înlocuirea măsurii internării cu supravegherea.

Procurorul

solicită respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite cerințele

art.103 din Codul penal.

Inculpatul

prin interpret arată că dacă va munci  va achita datoria.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.249 din 23 decembrie 2001 Tribunalul Bihor a luat față de

inculpatul  F.B.Ș  măsura educativă a internării într-un centru de reeducare,

în baza art.192 alin.2  Cod penal, art.211 alin.2 lit.c,d,f Cod penal, cu

aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.99 alin.2 Cod penal și art.104 Cod penal.

Inculpatul

a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 300.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă K.I. și la 1.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat și 300.000 lei onorar apărător oficiu.

În fapt s-a reținut de către

instanță că în seara de 18 mai 2001, în jurul orelor 22,15 inculpatul minor F.B.S.

a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate K.I., având capul acoperit

cu un prosop pentru a nu fi recunoscut.

În

momentul în care partea vătămată, datorită zgomotului, a deschis ușa locuinței,

inculpatul, văzând în buzunarul de la cămașa acesteia o sumă de bani, prin

violență i-a luat-o, reținând că  astfel a sustras suma de 195.000 lei, după

care a părăsit locul faptei.

Inculpatul

și-a motivat fapta prin aceea că a prestat diferite activități pentru partea

vătămată și aceasta  nu le-a plătit.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat desființarea

sentinței și aplicarea măsurii educative a libertății supravegheate, în

considerarea împrejurărilor săvârșirii faptei, a relațiilor anterioare ale

acestuia cu partea vătămată și a concluziilor expertizei medico legale care

evidențiază tulburări de comportament prin carențele educaționale.

Prin

decizia penală nr.79 din 21 martie 2002 a Curții de Apel Oradea a fost respins

ca nefondat apelul inculpatului, constatându-se că în mod justificat a fost

luată măsura educativă prevăzută de art.104 Cod penal față de minorul –

inculpat, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu libertatea supravegheată.

Împotriva

deciziei penale susmenționate inculpatul a declarat recurs, reiterând critica

și solicitarea făcută prin precedenta cale de atac, în sensul înlocuirii

măsurii educative a internării într-un centru de reeducare cu aceea a

libertății supravegheate.

Verificând

hotărârea atacată, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația

de fapt a fost corect stabilită și rezultă din mijloacele de probă administrate

în cauză, respectiv procesul – verbal de cercetare a locului faptei, procesul –

verbal de reconstituire, declarațiile martorilor M.I., B.A., N.P., P.L.,

declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile inculpatului prin care

a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Potrivit art.100 Cod penal,

față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori se

poate aplica o pedeapsă, aceasta din urmă aplicându-se numai dacă se apreciază

că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea

minorului.

Valorificând

informațiile rezultând din Raportul de expertiză medico–legală  psihiatrică

referitoare la dezvoltarea intelectuală a inculpatului și cele din ancheta socială,

relațiile de familie, situația   economică,  comportarea minorului în societate

și preocuparea părinților pentru educarea sa, instanțele în mod judicios au

apreciat că față de inculpat se impune luarea măsurii educative a internării

într-un centru de reeducare.

Tulburările

de comportament prin carențe educaționale, constatate prin expertiza medico –

legală  psihiatrică își au cauza în dezinteresul tatălui (mama fiind decedată)

față de educația inculpatului minor.

Acesta

a abandonat instrucția școlară din clasa a IV-a, locuind împreună cu alți

frați, tatăl și concubina acestuia într-o colibă, cu o singură încăpere, fără

bunuri mobile, fără energie electrică și nu beneficiază de vreun ajutor social.

În

acesta condiții, dar și ținând seama de gradul ridicat de pericol social al

infracțiunilor săvârșite, măsura educativă a libertății supravegheate,

solicitată prin recurs de către inculpat, nu se justifică, neexistând garanții

de îndreptare a făptuitorului prin lăsarea lui în același mediu familial.

Având

în vedere cele ce preced, recursul inculpatului urmează a fi respins ca

nefondat.

Inculpatul

va fi obligat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură

penală, la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.Ș.

împotriva deciziei penale nr.79/A din 21 martie 2002 a Curții de Apel

Oradea

.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și la plata onorariului pentru interpretul de limba maghiară, care va

fi avansat din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată, în ședință publică, azi  19 februarie

2003.