ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 3150, reclamantul L.G. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea

hotărârii nr. 6658 din 27 august 2003 și obligarea de a-i recunoaște calitatea

de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

precizat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 399, pronunțată la 6 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.

6658 din 22 august 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut din interpretarea art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, a

Normelor de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, că și

copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, beneficiază

de aceleași drepturi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea

acesteia, susținând că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință

și nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind

prevăzută în materie succesorală, cu condiția ca acesta să se fi născut viu.

Recursul este nefondat.

Din verificarea actelor dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ,

urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea este

legală și temeinică.

Împrejurarea că intimatul s-a născut

ulterior refugiului părinților săi, nu este de natură să justifice refuzul

recunoașterii statutului de refugiat din momentul nașterii, fiind de neconceput

ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic, decât restul.

Caracterul reparator al legii a avut

în vedere pe toți membrii de familie care au avut de suferit în egală măsură

aceleași privațiuni.

O asemenea abordare ar contraveni și

dispozițiilor art. 100 C. fam., referitor la domiciliul minorului, precum și

ale Decretului - lege nr. 31/1954, privind capacitatea juridică a persoanei,

sens pe care legea nu putea să-l aibă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 399/CA/2003 – P din 6 octombrie

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.