ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3785/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92 din 6 martie

2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul C.D.G. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de operațiuni privind circulația drogurilor în formă

continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 88 C. pen.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus

perioada arestării preventive de la 26 noiembrie 2002, la zi.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 144/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 22.000.000

lei, obținută din comercializarea de droguri.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul C.D.G. este student la U.S.H.

București, anul IV de studiu.

În intervalul de timp, august 2001 –

octombrie 2002, inculpatul a vândut numiților D.D., P.D.G. și I.V.A.,

consumatori de droguri de risc și mare risc, mai multe comprimate de ecstasy,

pentru care a pretins sume cuprinse între 180.000 lei și 200.000 lei.

Inculpatul comercializa drogurile în

mai multe localuri din București, unde acesta se întâlnea cu persoanele mai

sus-menționate.

Astfel, numitul I.V.A. a cumpărat de

două ori comprimate ecstasy cât și marijuana, în cursul anului 2002, urmând

să-i achite inculpatului suma de 7.000.000 lei, lucru care însă nu s-a mai

întâmplat.

Numiților D.D. și P.D.G., inculpatul

le-a vândut în cursul anului 2000, de mai multe ori, droguri de risc și mare

risc, pentru consumul propriu.

P.D.G. a cumpărat de 4-5 ori droguri

de la inculpat, de fiecare dată câte 2 sau 3 pastile de ecstasy, pentru care a

plătit câte 200.000 lei, pentru fiecare pastilă, fără însă a putea preciza suma

totală plătită.

În ce privește numita D.D., aceasta

s-a întâlnit ocazional cu inculpatul la sfârșitul săptămânii, în diverse

localuri din București, ocazie cu care a cumpărat comprimate de ecstasy și

cocaină, pentru acre a plătit între 980.000 – 200.000 lei, pentru o pastilă,

apreciind că pentru toate drogurile cumpărate a plătit inculpatului suma de

circa 20.800.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul C.D.G., pe care a criticat-o, în principal, cu privire

la greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, întrucât probele administrate

în cauză nu sunt în măsură să dovedească vinovăția sa, iar, în subsidiar,

reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 212 din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpatul C.D.G. și l-a obligat la plata sumei de 400.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dedus, în continuare durata

arestării preventive, al zi.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că „Negarea inculpatului că ar fi comercializat

droguri de risc și de mare risc este lipsită de semnificație în cauză, deoarece

această împrejurare rezultă din declarațiile martorilor D.D., P.D.G. și I.V.A.,

care în perioada august 2001 – octombrie 2002, fiind consumatori de droguri, au

achiziționat pastile ecstasy, pentru sume cuprinse între 180.000-20.000 lei pastila,

cât și cocaină, în valoare totală de 22.000.000 lei și că „Declarațiile acestor

martori de coroborează cu celelalte probe administrate în cauză în cursul

urmării penale și anume autorizația de interceptare și înregistrare a convorbirilor

telefonice și procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor,

procesele-verbale de confruntare și procesul-verbal de percheziție

domiciliară”.

S-a concluzionat că față de probele

mai sus-enumerate nu există nici un fel de dubiu în ce privește vinovăția

inculpatului, astfel încât condamnarea lui este legală, iar motivul de casare

prin care s-a cerut achitarea nu poate fi primit.

Referitor la motivul de casare

privind individualizarea pedepsei s-a arătat că „aceasta a fost just stabilită,

tribunalul reținând în favoarea apelantului circumstanțe atenuante cărora nu li

se poate da o mai mare eficiență, întrucât C.D.G. a fost nesincer în cursul

procesului penal, iar faptele sunt grave, acesta comercializând droguri mai

multor persoane, pentru sume mari de bani, în localurile din București, ”și că

„pentru aceleași considerente nu se poate dispune nici suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.”

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul C.D.G., prin care a criticat-o pentru

aceleași motive invocate și la instanța de apel și anume:

- greșita sa condamnare, întrucât

din probele de la dosar nu rezultă în nici un fel vinovăția sa, motiv pentru

care a solicitat a se dispune achitarea;

- reducerea pedepsei și suspendarea

condiționată a executării pedepsei sub supraveghere.

Recursul declarat de inculpatul C.D.G.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o

situație de fapt, conform cu probele administrate în cauză încadrând fapta

comisă de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat

o pedeapsă just individualizată.

Referitor la motivele de casare

invocate de inculpat, având în vedere că ele sunt identice cu cele invocate și

la judecata în apel, cât și faptul că în prezenta decizie au fost expuse pe

larg considerentele, pentru care a fost respins apelul, motivare pe care,

instanța de recurs și-o însușește pe deplin ca fiind în acord cu probele de la

dosar, și a căror reluare nu se mai impune, ținând seama și de faptul că

analizând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din

oficiu să ducă la casare, urmează a se constata, că recursul declarat de

inculpatul C.D.G. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D.G., împotriva deciziei penale nr. 212 din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 26 noiembrie 2002, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.