ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5715/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 816 din 15

iunie 2004, tribunalul București a respins ca nefondată, cererea condamnatului I.R.O.

de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 559 din 10 iunie 2003 a aceluiași tribunal.

Condamnatul a solicitat întreruperea

executării pedepsei în temeiul art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., invocând starea gravă a sănătății părinților, situația

materială dificilă a acestora și necesitatea rezolvării situației financiare a

propriei societăți comerciale.

În motivarea hotărârii, instanța a

arătat că motivul privind starea sănătății tatălui condamnatului nu mai

subzistă, acesta decedând la 3 iunie 2004, iar în privința mamei, actele

medicale datează din anul 1989, astfel că nu este o împrejurare dintre cele

prevăzute de lege și oricum acesta nu ar avea posibilitatea să-și ajute mama

nici financiar, nici medical.

Relativ la societatea comercială a

condamnatului, s-a arătat că acesta are posibilitatea să încredințeze afacerile

pe durata executării pedepsei, unei alte persoane, iar din analiza Biroului

executorului judecătoresc T.G., rezultă că s-au efectuat demersuri pentru

protejarea capitalului societății.

Apelul condamnatului a fost respins,

ca nefondat, prin decizia penală nr. 589 din 10 august 2004 a Curții de Apel

București, instanța de control judiciar reținând că hotărârea, pronunțată în

cauză este legală și temeinică, motivele invocate de condamnat prin cerere

neregăsindu-se printre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, solicitând reaprecierea motivelor cererii

de întrerupere a executării pedepsei, în raport de prevederile art. 453 lit. c)

C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Înscrisurile depuse la dosar

confirmă, în adevăr, dificultățile financiare și locative ale mamei și firmei

condamnatului, precum și existența unor creanțe.

Aceste împrejurări însă nu au

caracterul special avut în vedere dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

din cauza cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat

sau familia sa.

Reanalizarea creanței societății

care aparține familiei a fost încredințată încă din anul 2003, Biroului

executorului judecătoresc T.G., iar în privința datoriilor mamei recurentului,

acesta, în intervalul de cel mult trei luni, cât ar fi posibilă întreruperea

executării pedepsei, nu ar avea mijloacele necesare lichidării acesteia.

Constatând astfel că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei,

și de urmare, că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice,

recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.R.O.

împotriva deciziei penale nr. 581 din 10 august 2004 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.