ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5715/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 816 din 15 iunie 2004, tribunalul București a respins ca nefondată, cererea condamnatului I.R.O. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 559 din 10 iunie 2003 a aceluiași tribunal. Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., invocând starea gravă a sănătății părinților, situația materială dificilă a acestora și necesitatea rezolvării situației financiare a propriei societăți comerciale.

În motivarea hotărârii, instanța a arătat că motivul privind starea sănătății tatălui condamnatului nu mai subzistă, acesta decedând la 3 iunie 2004, iar în privința mamei, actele medicale datează din anul 1989, astfel că nu este o împrejurare dintre cele prevăzute de lege și oricum acesta nu ar avea posibilitatea să-și ajute mama nici financiar, nici medical. Relativ la societatea comercială a condamnatului, s-a arătat că acesta are posibilitatea să încredințeze afacerile pe durata executării pedepsei, unei alte persoane, iar din analiza Biroului executorului judecătoresc T.G., rezultă că s-au efectuat demersuri pentru protejarea capitalului societății.

Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 589 din 10 august 2004 a Curții de Apel București, instanța de control judiciar reținând că hotărârea, pronunțată în cauză este legală și temeinică, motivele invocate de condamnat prin cerere neregăsindu-se printre cazurile prevăzute de art. 453 C. proc. pen. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând reaprecierea motivelor cererii de întrerupere a executării pedepsei, în raport de prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Înscrisurile depuse la dosar confirmă, în adevăr, dificultățile financiare și locative ale mamei și firmei condamnatului, precum și existența unor creanțe.

Aceste împrejurări însă nu au caracterul special avut în vedere dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din cauza cărora executarea pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia sa. Reanalizarea creanței societății care aparține familiei a fost încredințată încă din anul 2003, Biroului executorului judecătoresc T.G., iar în privința datoriilor mamei recurentului, acesta, în intervalul de cel mult trei luni, cât ar fi posibilă întreruperea executării pedepsei, nu ar avea mijloacele necesare lichidării acesteia. Constatând astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei, și de urmare, că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.R.O. împotriva deciziei penale nr. 581 din 10 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.