ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 6 aprilie 2004, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 10911/10240

din 1 martie 2004 și recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor

Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1268 din 17 mai

2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 10911/10240 din 1

martie 2004, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

pentru perioada septembrie 1941 - 6 martie 1945.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă fără

echivoc, că acțiunea reclamantei este întemeiată, dovada strămutării putând fi

făcută, în sensul art. 4 alin. (1), (2) și (3) din actul normativ menționat,

atât cu acte oficiale, cât și cu martori.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând

casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de M.M.

Recurenta a susținut că

există neconcordanță cu privire la datele de stare civilă a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Din certificatul de naștere

și certificatul de căsătorie rezultă că reclamanta M.M. este născută H., la 4

octombrie 1926, în localitatea Târgu-Mureș, situație confirmată și de extrasul

din registrul stării civile pentru nașteri.

Din declarațiile martorilor

reiese că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată din Târgu-Mureș,

în Turda, în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum corect a reținut

instanța de fond.

De asemenea, în actul emis

de Prefectura județului Târnava Mică, cu prilejul acordării de ajutoare

refugiaților, la poziția 4 este înscrisă reclamanta, în vârstă de 18 ani.

Interpretarea dată de

instanța de fond este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și în

baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1268

din 17 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.