ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2809/2004

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Maramureș, prin sentința

penală nr. 236 din 22 octombrie 2003, condamnă, printre alții, pe inculpatul

D.D.R. la 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în

mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 71 din același cod.

Prin aceeași sentință, inculpatul

este obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Instanța reține, în esență, că, în

ziua de 4 decembrie 2002, împreună cu numitul M.F., condamnat în aceeași cauză,

inculpatul a imobilizat pe numitul L.C.R., pe care l-a condus, forțat, până la

locuința lui L.A., cu care avusese anterior, o dispută pe teme familiale.

L.A. a agresat pe L.C.R., care, la

scurt timp după agresiunea suferită, a decedat.

Inculpatul declară apel, cerând

redozarea pedepsei.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 12/ A din 14 ianuarie 2004, respinge, ca nefondat, apelul și îl

obligă pe apelant la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul

D.D.R. critică decizia, reiterând cererea din apel.

Recursul este întemeiat.

Există temeiuri că scopul pedepsei

aplicate inculpatului poate fi atins prin suspendarea executării acesteia sub

supraveghere, conform art. 86

1

C. pen.

În adevăr, pedeapsa aplicată

inculpatului este mai mică de 4 ani de închisoare, el nu a mai fost condamnat

și se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său

anterior și ulterior comiterii faptei, că pronunțarea condamnării constituie un

avertisment pentru acesta, încât, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai

săvârși infracțiuni.

Astfel, este indubitabil stabilit în

cauză că inculpatul s-a întâlnit întâmplător cu victima, pe care a reținut-o și

a dus-o acasă la L.A., fără să știe că acesta din urmă o va agresa.

De la locuința lui L.A., recurentul

a plecat imediat, nebănuind ce se va întâmpla după plecarea sa.

La urmărirea penală și în instanță,

recurentul a relatat sincer ceea ce s-a întâmplat.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa hotărârile

atacate și, în baza art. 86

1

și art. 86

3

C. pen., va

dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.D.R. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 14 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 236 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Maramureș, numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată

inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art.

74 și a art. 76 lit. b) C. pen., sub supraveghere, pe termenul de încercare de

7 ani, în condițiile art. 86

2

din același cod.

În baza art. 86

3

C. pen.,

pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima zi de

marți a fiecărei luni, la organul de poliție de la locul de domiciliu;

b) să anunțe, în prealabil,

organului de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau

locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în

cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a

obligațiilor stabilite de instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.