ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2809/2004

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, prin sentința penală nr. 236 din 22 octombrie 2003, condamnă, printre alții, pe inculpatul D.D.R. la 2 ani de închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen. și a art. 71 din același cod. Prin aceeași sentință, inculpatul este obligat la 1.600.000 lei cheltuieli judiciare statului. Instanța reține, în esență, că, în ziua de 4 decembrie 2002, împreună cu numitul M.F., condamnat în aceeași cauză, inculpatul a imobilizat pe numitul L.C.R., pe care l-a condus, forțat, până la locuința lui L.A., cu care avusese anterior, o dispută pe teme familiale.

L.A. a agresat pe L.C.R., care, la scurt timp după agresiunea suferită, a decedat. Inculpatul declară apel, cerând redozarea pedepsei. Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 12/ A din 14 ianuarie 2004, respinge, ca nefondat, apelul și îl obligă pe apelant la 400.000 lei cheltuieli judiciare statului. Prin recursul de față, inculpatul D.D.R. critică decizia, reiterând cererea din apel. Recursul este întemeiat. Există temeiuri că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, conform art. 86 1 C. pen. În adevăr, pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 4 ani de închisoare, el nu a mai fost condamnat și se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său anterior și ulterior comiterii faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, încât, chiar fără executarea pedepsei, el nu va mai săvârși infracțiuni.

Astfel, este indubitabil stabilit în cauză că inculpatul s-a întâlnit întâmplător cu victima, pe care a reținut-o și a dus-o acasă la L.A., fără să știe că acesta din urmă o va agresa. De la locuința lui L.A., recurentul a plecat imediat, nebănuind ce se va întâmpla după plecarea sa. La urmărirea penală și în instanță, recurentul a relatat sincer ceea ce s-a întâmplat. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa hotărârile atacate și, în baza art. 86 1 și art. 86 3 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.D.R. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 236 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Maramureș, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută și pedepsită de art. 189 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen., sub supraveghere, pe termenul de încercare de 7 ani, în condițiile art. 86 2 din același cod.

În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în prima zi de marți a fiecărei luni, la organul de poliție de la locul de domiciliu; b) să anunțe, în prealabil, organului de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor stabilite de instanță.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2004.