ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1638/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 pronunțată

la data de 16 noiembrie 2001, în dosarul nr. 487/2001, Tribunalul Neamț a

condamnat, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen.,

din infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) cu referire la art. 248 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.

248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea de abuz contra intereselor publice pe inculpata

B.E.R.

Executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat conform art. 81 C. pen., fiind stabilit un termen de încercare

conform art. 82 C. pen., de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra

nerespectării condițiilor suspendării condiționate ce atrage consecințele

prevăzute de art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost

achitată pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Inculpata a fost obligată în cadrul

laturii civile la plata sumei de 69.973.640 lei, către partea civilă Serviciul

de Ambulanță al județului Neamț, cu titlu de despăgubiri civile

Pentru a se pronunța această

sentință instanța a reținut în fapt următoarele:

Cu ocazia unui control financiar

efectuat de Direcția de Control Financiar Neamț din cadrul Curții de Conturi la

Serviciul de Ambulanță, în perioada 16 august – 27 septembrie 1999, pe linia

execuției bugetare s-a constatat că s-au efectuat aprovizionări cu materiale,

preferențial, peste necesarul consumului anual bugetar, la prețuri de achiziție

mult superioare celor practicate pe piață și fără organizarea de licitații așa

cum obligă legea. Totodată nu s-a respectat procedura care prevedea: primirea a

trei oferte pentru aprovizionarea materială care erau vizate de conducerea

unității și apoi se înaintau serviciului de aprovizionare care o selecta,

motivat, pe cea mai favorabilă; pe baza acestei documentații în limita

bugetului, se lansa o comandă scrisă și se efectua aprovizionarea, atât pentru

stația de salvare din Piatra Neamț, cât și pentru stațiile Tg. Neamț, Roman și

Bicaz.

Concluziile se evidențiau într-un

registru înscriindu-se la beneficiar, numele magazionerului de la stația Piatra

Neamț sau de la celelalte stații care primeau marfa.

Cu ocazia controlului s-a constatat

că existaseră aprovizionări făcute de alte persoane și pe un alt circuit.

Agentul economic preferat era SC

L.T. S.N.C. Tg. Nemț, iar persoana care efectua aprovizionările era B.E.R.,

contabilă șefă a Serviciului Ambulanță Piatra Neamț.

Atribuțiile de serviciu ale

acesteia, conform fișei postului erau altele și anume: inculpata trebuia să

analizeze cheltuielile bugetare și să ia sau să propună măsuri de reducere a

acestora, să analizeze periodic utilizarea mijloacelor bănești și periodic

utilizarea mijloacelor în circuitul economic a stocurilor disponibile și în

general să prevină imobilizarea de fonduri.

În același timp trebuia să

colaboreze cu șeful unității și șefii compartimentelor funcționale la

elaborarea planurilor curente și de perspectivă ale unității, să urmărească și

să ia măsuri pentru utilizarea legală a fondurilor bănești, a valorilor

materiale și a bunurilor de orice fel.

Din probele administrate, instanța

de fond, a reținut însă că inculpata a efectuat personal aprovizionarea

unității cu diferite materiale de la SC L.T., sucursala Tg. Neamț fără ca în

prealabil să existe referate de necesitate, oferte de preț, justificarea pentru

alegerea uneia dintre ele și fără înregistrarea materialelor în cadrul evidenței

centralizate la nivelul magaziei centrale. Prin folosirea acestor metode,

datorită aprovizionării peste necesar și la prețuri prea ridicate, s-a creat un

prejudiciu.

La data de 16 septembrie 1998, s-au

achiziționat 168 kg sârmă alamă, la prețul de 177,120 lei/kg, prețul pe piață,

fiind de doar 34.110 lei/kg și fără să fi fost necesar, deoarece în stoc se mai

aflau 4 kg.

Dovadă, la sfârșitul anului după

consumul necesar, au rămas 156,75 kg;

În aceiași zi, s-au cumpărat 129 kg

covor cauciuc la prețul de 80.529 lei/kg și apoi în 7 decembrie 1998,

cantitatea de 100 kg covor cauciucat la prețul de 102,700 lei/kg, prețul mediu

fiind de 32.976 lei/kg și în condițiile în care în stoc se mai aflau 500 kg

covor cauciucat.

De menționat că unitatea își dăduse

acordul pentru 174 kg.

Tot la 16 septembrie 1998 s-a

achiziționat cantitatea de 150 kg sârmă sudură la prețul de 46.360 lei/kg în

timp ce prețul mediu în acel moment era de 7.283 lei/kg În stoc mai erau 20 kg

ceea ce și determinase unitatea să nu mai ceară. În stoc la sfârșitul anului au

rămas 20 kg.

La data de 28 octombrie 1998 s-a

achiziționat cantitatea de 150 m.l. furtun acetilenă cu inserție și, furtun

oxigen cu inserție la prețul de 103.700 lei/m.l., iar la data de 7 decembrie

1998, cantitatea de 50 m.l cu un preț de 104.900 lei/m.l. deci la un preț de 16

ori mai mare și a fost repartizat la unități unde nu era necesar, rămânând

descoperite exact cele care aveau nevoie.

În lunile februarie, aprilie și

august ale anului 1999, s-au achiziționat cantitatea de 350 kg tablă decapată

la prețul de 81.740 lei/kg în condițiile în care Serviciul de Ambulanță se

aprovizionase la 29 martie 1999 de la o altă societate, cu 135 kg tablă

decapată la prețul de 6.377 lei/kg.

Este evident intenția de creare a

unor beneficii SC L.T. S.N.C. Tg. Neamț, aspectul intențional al activității

inculpatei, care evitând circuitul legal a creat posibilitatea dezinformării

organelor de conducere abilitate sau a celorlalți factori, lipsiți în acest mod

de orice cauză.

Instanța de fond a stabilit situația

de fapt și vinovăția inculpatei în forma arătată, din probele administrate și

anume: documentele privind aprovizionarea, acte în general, fișa postului,

procesul-verbal conținând rezultatul controlului Curții de Conturi, expertiza

tehnică efectuată, precum și declarația martorilor: O.G., P.M.L., N.V., L.M.,

toți susținând nesinceritatea inculpatei, care, nu și-a recunoscut faptele.

În drept, instanța a constatat că

prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu consecința producerii

unui prejudiciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu.

În privința ordinului de plată

dactilografiat de martora C.E., greșit și semnat de inculpată fără verificare,

s-a considerat că nu reprezintă o infracțiune de fals și pe aceea de uz de

fals.

Așa fiind, s-a apreciat că forma în

care inculpata a săvârșit abuzul, nu este una calificată prin întrebuințarea

unor mijloace frauduloase.

Ținând seama de toate criteriile

prevăzute de art. 72, cu privire la individualizarea pedepsei, instanța a

hotărât că pedeapsa ce se aplică nu e necesar a fi executată efectiv, pentru

producerea efectului educativ și s-a dispus suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Curtea de Apel Bacău, sesizată cu

apelul deci de inculpată, prin care s-a solicitat reducerea pedepsei, a respins

ca nefondat apelul, prin decizia penală nr. 117 pronunțată la data de 11

aprilie 2002, în dosarul penal nr. 516/2002, cu obligarea apelantei la

cheltuieli judiciare către stat.

În această situație, inculpata a

declarat, în termen legal, recurs, motivat scris, considerând hotărârile

nelegale și netemeinice.

S-a invocat ca motiv de casare gravă

eroare de fapt prevăzută de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., săvârșită atât printr-o greșită interpretare dată probelor, cât și prin

efectuarea inculpatei a acestora, întrucât nu au fost avute în vedere nici

toate împrejurările, nici toate persoanele implicate.

S-a solicitat casarea hotărârii de

apel și de fond și restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi

penale.

Examinând hotărârile atacate în

raport de critica adusă și argumentele enumerate în motivele scrise de recurs,

Curtea, constată că recursul este nefondat.

Astfel, s-a mai avut în vedere

însăși aspectul referitor la o primă soluție dată în acest sens și desființată

în apel, care a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. În prezent se

judecă recursul împotriva deciziei de respingere a apelului împotriva

sentinței.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

fond a completat probele, ținând seama de toate criticile inculpatei, numai că

situația și vinovăția acesteia au rămas neschimbate. În momentul de față nu se

mai pot face susținerile de data când s-a cerut inițial restituirea cauzei,

tocmai pe această bază.

Inculpata a încercat să transfere

vina asupra acelor persoane, fără succes. Acestea aveau atribuții legate de

aprovizionare, dar cum inculpata a făcut totul pe ascuns, persoanele indicate

nu au ajuns să știe situația, deci să se comporte corect față de atribuțiile

avute.

Mai mult decât atât, chiar dacă ar

fi implicate și alte persoane, nu s-ar anula vinovăția inculpatei pentru ca să

fie exonerată de răspunderea penală. În plus, instanța fiind sesizată doar în

legătură cu faptele inculpatei, nu se poate ocupa de situația acestora. Prin nimic

nu s-a demonstrat că cele reținute de instanța de fond nu ar fi conforme cu

realitatea, considerent pentru care, de altfel, instanța de recurs își și

însușește motivarea.

Se impune o precizare față de

conținutul motivelor scrise de recurs și anume că existența unor documente care

s-au întocmit tardiv sau fără respectare a condițiilor legale, tocmai pentru a

se acoperi activitatea infracțională a inculpatei, nu schimbă cele reținute în

fapt.

Atâta timp cât inculpata cu bună

știință, nu a respectat metodologia de lucru în cadrul aprovizionării cu

materiale, și a dispus, ba, ca unele materiale să fie primite la Roman și

Bicaz, de unde nu îi fuseseră cerute, ba, să fie achitate materialele, fără o

analiză de preț, elemente constitutive ale infracțiunii pentru care a fost

condamnată, sunt întrunite, deci instanțele nu au comis o eroare de fapt ci au

solicitat adevărul.

Instanțele au gândit pentru

inculpată, în funcție de pericolul social concret, real și personal, că

pedeapsa aplicată, nu e cazul să fie executată efectiv.

Pentru aceste considerente, Curtea,

urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Hotărârile se vor menține fiind

legale și temeinice.

Recurenta va suporta cheltuielile

judiciare ce au fost ocazionate de culpa procesuală a acesteia demonstrată de

respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata B.E.R. împotriva deciziei penale nr. 117 din 11 aprilie

2002 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurenta la 1.100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.