ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria sectorului 2 București,

prin sentința penală nr. 1255/2002 a condamnat, printre alții, pe inculpatul

M.G.M. la 5 ani închisoare, respectiv 6 ani închisoare, pentru infracțiunile de

perversiune sexuală și viol, prevăzute de art. 201 alin. (4) și art. 197 alin.

(2) lit. a), ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) din același cod, a dispus executarea pedepsei cele mai grele de 6 ani,

sporită la 7 ani închisoare.

S-a reținut că, la 26 iunie 2001,

inculpatul, împreună cu alte persoane condamnate în cauză, prin constrângere, a

întreținut relații sexuale firești și nefirești cu partea vătămată S.D.

Tribunalul București și Curtea de

Apel București au respins apelul și recursul declarate de inculpat.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză, procurorul general a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și

art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., criticându-le pentru

nelegalitate sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpat a pedepsei

complementare obligatorii a interzicerii unor drepturi.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 65 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi

aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani

și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii,

împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară.

Pe de altă parte aplicarea acesteia

este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Potrivit art. 201 alin. (4) C. pen.,

actele de perversiune sexuală cu o persoană aflată în imposibilitatea de a-și

exprima voința sau prin constrângere se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la

10 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform art. 197 alin. (2) lit. c) C.

pen., pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi

pentru violul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

În cauză inculpatul a fost condamnat

la pedeapsa de 5 ani și respectiv 6 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 201 alin. (4) și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., astfel

cum a fost modificat prin O.U. nr. 89 din 26 iunie 2001, texte care prevăd

obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe

lângă pedeapsa principală.

Ca urmare, fiind întrunite cumulativ

condițiile cu privire la cuantumul de peste doi ani, ai pedepselor principale

aplicate inculpatului și obligativitatea impusă de lege a interzicerii unor

drepturi în cazul infracțiunilor comise de inculpat, instanța de fond era

obligată să aplice prevederile art. 65 C. pen.

Neprocedând astfel, prima instanță a

pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată sub acest aspect și a se

aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe lângă

pedeapsa principală.

Instanțele de control judiciar

sesizate numai cu judecarea căilor de atac promovate de inculpat nu au putut

îndrepta această nelegalitate, fiind ținute de dispozițiile art. 372 alin. (1)

C. proc. pen. și respectiv art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunțate în limitele

arătate și va dispune în consecință.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 1255 din 14 noiembrie 2002 a

Judecătoriei sectorului 2 București, deciziei penale nr. 574 din 23 aprilie

2003 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 1209 din 26 iunie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat

M.G.M.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi.

În baza art. 65 alin. (1), (2) și

(3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3

ani.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2004.