ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului 2 București, prin sentința penală nr. 1255/2002 a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.G.M. la 5 ani închisoare, respectiv 6 ani închisoare, pentru infracțiunile de perversiune sexuală și viol, prevăzute de art. 201 alin. (4) și art. 197 alin. (2) lit. a), ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, a dispus executarea pedepsei cele mai grele de 6 ani, sporită la 7 ani închisoare. S-a reținut că, la 26 iunie 2001, inculpatul, împreună cu alte persoane condamnate în cauză, prin constrângere, a întreținut relații sexuale firești și nefirești cu partea vătămată S.D.

Tribunalul București și Curtea de Apel București au respins apelul și recursul declarate de inculpat. Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, procurorul general a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii aplicării față de inculpat a pedepsei complementare obligatorii a interzicerii unor drepturi. Recursul în anulare este întemeiat. Potrivit art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului această pedeapsă este necesară.

Pe de altă parte aplicarea acesteia este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Potrivit art. 201 alin. (4) C. pen., actele de perversiune sexuală cu o persoană aflată în imposibilitatea de a-și exprima voința sau prin constrângere se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi pentru violul săvârșit de două sau mai multe persoane împreună. În cauză inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și respectiv 6 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (4) și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.

nr. 89 din 26 iunie 2001, texte care prevăd obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, pe lângă pedeapsa principală. Ca urmare, fiind întrunite cumulativ condițiile cu privire la cuantumul de peste doi ani, ai pedepselor principale aplicate inculpatului și obligativitatea impusă de lege a interzicerii unor drepturi în cazul infracțiunilor comise de inculpat, instanța de fond era obligată să aplice prevederile art. 65 C. pen. Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală ce urmează a fi casată sub acest aspect și a se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală. Instanțele de control judiciar sesizate numai cu judecarea căilor de atac promovate de inculpat nu au putut îndrepta această nelegalitate, fiind ținute de dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc.

pen. și respectiv art. 385 8 alin. (1) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunțate în limitele arătate și va dispune în consecință. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1255 din 14 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București, deciziei penale nr. 574 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 1209 din 26 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat M.G.M. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. În baza art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2004.