ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 259/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Buftea, prin sentința penală nr. 2032 din 29 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul: - C.I.V. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de viol și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 209 alin. (1) din același cod. S-a reținut că, la 9 februarie 2003, inculpatul a întreținut relații sexuale anale și orale cu partea vătămată I.M., în vârstă de 15 ani, împotriva voinței acesteia. Tribunalul București a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală atacată și, înlăturând aplicarea art. 344 C. proc.

pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. d) a achitat pe inculpatul C.I.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, în baza art. 197 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 222 din 4 februarie 2004, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului. Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, întrucât prin omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi a fost pronunțată o hotărâre contrară legii.

Recursul în anulare este întemeiat. Conform art. 65 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Alin. (2) al acestui text de lege, prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar conform art. 3 condiția arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie.

În speță, instanțele condamnându-l pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., erau obligate să aplice și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi potrivit textelor de lege sus menționate. Pentru considerentele ce preced, recursul declarat de procuror va fi admis, dispunându-se conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1789 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 222 din 4 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul C.I.V. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Conform art. 197 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 2 ani. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.