ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 259/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Judecătoria Buftea, prin

sentința penală nr. 2032 din 29 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul:

- C.I.V. la 6 ani

închisoare, pentru infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201

alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de viol

și perversiune sexuală, prevăzute de art. 197 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

din același cod.

S-a reținut că, la 9

februarie 2003, inculpatul a întreținut relații sexuale anale și orale cu

partea vătămată I.M., în vârstă de 15 ani, împotriva voinței acesteia.

Tribunalul București a admis

apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală atacată și,

înlăturând aplicarea art. 344 C. proc. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și

a art. 10 alin. (1) lit. d) a achitat pe inculpatul C.I.V., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 201 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 197

alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru

infracțiunea de viol.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 222 din 4 februarie 2004, a

respins, ca nefondat, recursul inculpatului.

Împotriva hotărârilor mai

sus menționate, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, întrucât

prin omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi a

fost pronunțată o hotărâre contrară legii.

Recursul în anulare este

întemeiat.

Conform art. 65 C. pen.,

pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă

pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța

constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și

persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Alin. (2) al acestui text de

lege, prevede că aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie

când legea prevede această pedeapsă, iar conform art. 3 condiția arătată în

alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie îndeplinită și în

cazul în care aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi

este obligatorie.

În speță, instanțele

condamnându-l pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., erau obligate să aplice și pedeapsa

complementară a interzicerii unor drepturi potrivit textelor de lege sus

menționate.

Pentru considerentele ce

preced, recursul declarat de procuror va fi admis, dispunându-se conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 1789 din 15

decembrie 2003 a Tribunalului București și deciziei penale nr. 222 din 4

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe

inculpatul C.I.V.

Casează hotărârile atacate

numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii

unor drepturi.

Conform art. 197 alin. (1)

C. pen., cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului pe lângă

pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 2 ani.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 ianuarie 2005.