ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5502/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 12

martie 2003, Tribunalul Galați a respins ca nefondată contestația la executare

formulată de petentul

Ș.G.,

împotriva sentinței penale nr. 214 din 9 iunie 1998 a Tribunalului Galați, prin

care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.

Hotărârea de condamnare a rămas

definitivă prin decizia penală nr. 2051/2001 a Curții Supreme de Justiție din

24 aprilie 2001.

Pentru a respinge contestația,

Tribunalul Galați a reținut că petentul s-a sustras de la executarea pedepsei

definitive a hotărârii de condamnare și a plecat în localitatea Nanterre din

Franța.

Față de această împrejurare instanța

a procedat potrivit dispozițiilor din Legea nr. 297/2001 și a cerut extrădarea condamnatului

Ș.G. din Franța în România, în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare.

În baza cererii de extrădare

autoritățile franceze la 18 ianuarie 2002 au dispus arestarea provizorie a

condamnatului, astfel că la 14 octombrie 2002 condamnatul Ș.G. a fost

transferat efectiv în România, în vederea executării pedepsei.

După încarcerare condamnatul a

formulat contestație la executare împotriva hotărârii de condamnare prin care

acesta susține că execută o hotărâre nulă, deoarece nu a fost citat legal la

proces. Mai susține că la data încarcerării hotărârea nu era definitivă.

În drept, petentul și-a întemeiat

contestația pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.

Tribunalul a motivat că această

contestație este nefondată, întrucât în cauză au fost respectate dispozițiile

procedurale în materie de citare, condamnatul a fost citat în proces la adresa

indicată de el, iar el a fost încarcerat în baza unui mandat de executare a

unei hotărâri de condamnare definitivă.

Prin decizia penală nr. 409 din 23

iulie 2003, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de

contestatorul Ș.G., întrucât acesta nu a invocat incidența vreunui caz prevăzut

de lege pentru admiterea contestației, referindu-se doar la aspecte legate de

temeinicia hotărârii și de greșita citare, care nu pot fi controlate în

contestația la executare.

Împotriva deciziei a declarat recurs

condamnatul care stăruie în motivele arătate în contestația la fond și apel.

Recursul nu este fondat.

Condamnatul în susținerea contestației

sale la executare invocă în general neregularități cu privire la judecată.

Ori, din examinarea dispozițiilor art.

461 C. proc. pen., rezultă că executarea unei hotărâri poate fi contestată

pentru alte motive decât cele referitoare la judecată, acelea putând fi

invocate în căile de atac expres prevăzute de lege.

Singurul motiv invocat de condamnat,

care ar avea legătură cu motivele contestației la executare ar fi acela că

execută o hotărâre nedefinitivă.

Acesta nu e însă întemeiat.

Hotărârea de condamnare a

inculpatului a rămas definitivă la 24 aprilie 2001, prin respingerea recursului

declarat de inculpat, iar executarea hotărârii a început la 18 ianuarie 2002,

când acesta a fost arestat de autoritățile franceze.

Așa fiind, nici acest motiv nu este

întemeiat astfel că potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Curtea va respinge recursul condamnatului, pe care-l va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de condamnatul Ș.G., împotriva deciziei penale nr. 409 din 23 iulie

2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.