CtEDO 04.04.2006 Auto

ÇAKAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ÇAKAR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 26519/03 prezentate de Behzet çAKAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 aprilie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președintele Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze mei Mularoni Fura-Sandström, Popović, judecători și domnul Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 mai 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Behzet Cakar, este un resortisant turc, născut în 1973 și are reședința la Bitlis. El este reprezentat în fața Curții de către domnul T. Elçi, avocat la Diyarbakr. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 martie 1994, în urma unei percheziții, reclamantul a fost arestat și arestat de către polițiștii din cadrul Direcției de Securitate a lui Tatvan. Reclamantul, aflat în responsabilitatea PKK și în legătură cu anumite acte de violență care au avut loc la Tatvan, a fost interogat de către Secțiunea Antiteroristă a Direcției de Securitate a lui Tatvan. La 26 martie 1994, a fost întocmit un proces-verbal de refacere a locului. Interogările au durat până la 28 martie 1994, când reclamantul a semnat o declarație în care a recunoscut că este membru al PKK și a participat la mai multe operațiuni în numele acestuia. În aceeași zi, reclamantul a fost ascultat de procurorul Republicii Tatvan, care își va repeta declarațiile în timpul procesului de interogare. La aceeași dată, reclamantul a prezentat în fața judecătorului de pace al lui Tatvan, care a dispus arestarea sa provizorie. La 8 aprilie 1994, procurorul a fost în apropierea Curții de Securitate a statului Diyarbakar ( mai exact, curtea de securitate a statului) La 18 iunie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamantul vinovat și l-a condamnat la închisoare pe 12 ani și șase luni. În perioada care precedă condamnarea reclamantului, toate cererile de eliberare provizorie formulate la audierile de către avocatul reclamantului au fost rejudecate cu privire la infracțiunea reprobabilă și la starea probelor la 8 martie 1999, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță. În timpul audierilor în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, toate cererile de eliberare provizorie formulate de avocatul reclamantului au fost încă în culpă cu privire la infracțiunea reprobabilă și la starea probelor la 19 octombrie 2000, instanța de securitate a statului, acționând asupra trimiterii, l-a condamnat pe reclamant la aceeași pedeapsă. printr-o hotărâre din 13 iunie 2001, Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre. La 27 februarie 2003, reclamantul a fost eliberat provizoriu. Procedura penală este în continuare pendinte în dreptul intern. GRIFS Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Pe marginea unghiului articolului 6 alineatul (1), reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii penale și se plânge și de lipsa de imparțialitate și de independență a instanței de securitate a statului Diyarbakr ca urmare a prezenței în cadrul său a unui judecător militar. Reclamantul susține că o detenție provizorie care se prelungește atât de mult, în lipsa unui motiv plauzibil, constituie, în practică, o pedeapsă anticipată, în ciuda principiului prezumției de nevinovăție, astfel cum este garantat prin art. 6 alineatul (2) din convenție. Invocând art. 6 ÎN DREPT, recurentul invocă o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din Convenție din cauza duratei detenției sale provizorii și se plânge și de durata procedurii și declară în acest sens art. 6 alineatul (1) din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât. Reclamantul se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a instanței de securitate a statului și declară în acest sens art. 6 din convenție. Pe baza acelorași dispoziții ale Convenției, acesta declară că o detenție provizorie care se prelungește atât de mult, în absența unui motiv plauzibil, constituie în practică o pedeapsă anticipată. Reclamantul se plânge, de asemenea, că a fost privat de deținerea unui avocat în timpul custodiei sale. În această privință, Curtea amintește că este necesar să se țină seama de toate procedurile desfășurate într-o cauză în cauză (a se vedea mutatis mutandis Acar c. Turcia (dec.), 24940/94, 3 mai 2001). În speță, aceasta subliniază că procedura penală în litigiu este în prezent în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale și, prin urmare, nu este în măsură să efectueze o examinare globală a procesului în cauză. (dec.), nr. 24737/94, 24739/94, 24740/94 și 24741/94, 13 mai 2001). Prin urmare, reclamantul nu se poate plânge în această privință de vreo încălcare a dispozițiilor articolului 6 din Convenție. Această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă în sensul articolului 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiate pe durata detenției provizorii, precum și pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. Costa grefează Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă