CtEDO 04.04.2006 Auto

CAKAR c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CAKAR c. TURQUIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE FINALĂ Cerere n 2659/03 prezentată de Behzet çAKAR împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 august 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, Ugrekhelidze, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 30 mai 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Reclamantul, dl Behzet Cakar, este un resortisant turc, născut în 1973 și are reședința în Bitlis. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul T. Elçi, avocat la Diyarbakr. Guvernul turc nu a desemnat un agent în scopul procedurii în fața Curții. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 14 martie 1994, în urma unei percheziții, reclamantul a fost arestat și pus în custodie de către polițiștii din cadrul Direcției de Securitate a lui Tatvan. Reclamantul, aflat în responsabilitatea PKK [1] și din cauza unor acte de violență care au avut loc la Tatvan, a fost interogat de către Secțiunea antiteroristă a Direcției de Securitate a lui Tatvan. Interogatoriile au durat până la 28 martie 1994, data la care reclamantul a semnat o declarație în care a recunoscut că este membru al PKK și că a participat la mai multe operațiuni în numele acestuia. În aceeași zi, reclamantul a fost audiat de procurorul Republicii Tatvan. El își va reitera declarațiile în timpul interviului. La aceeași dată, reclamantul a înaintat în fața judecătorului de pace al lui Tatvan, care a ordonat arestarea sa provizorie. La 8 aprilie 1994, procurorul general a stat lângă curtea de securitate a statului Diyarbakr (inclusiv curtea de siguranță a statului) l-a acuzat pe reclamant de apartenență la PKK. La 18 iunie 1998, Curtea de Securitate a statului l-a recunoscut pe reclamantul vinovat și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și șase luni. În perioada care precedă condamnarea reclamantului, toate cererile de eliberare provizorie formulate la audierile de către avocatul reclamantului au fost rejudecate cu privire la infracțiunea reprobabilă și la starea probelor la 8 martie 1999, Curtea de Casație a infirmat hotărârea de primă instanță. În timpul audierilor în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene, toate cererile de eliberare provizorie formulate de avocatul reclamantului au fost încă în culpă cu privire la infracțiunea reprobabilă și la starea probelor la 19 octombrie 2000, instanța de securitate a statului, acționând asupra trimiterii, l-a condamnat pe reclamant la aceeași pedeapsă. printr-o hotărâre din 13 iunie 2001, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. La 27 februarie 2003, reclamantul a fost eliberat provizoriu. La 16 iunie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 5190, care prevedea, printre altele, abolirea cursurilor de securitate de la . Astfel, dosarul reclamantului a fost transferat în fața tribunalului din Diyarbakar, care a avut loc în mai multe ședințe. În observațiile sale din data de 28 octombrie 2006, reclamantul a informat Curtea cu privire la desfășurarea unei ședințe în fața instanței judecătorești din 2 noiembrie 2006. La acea dată, procedura era încă în curs de desfășurare în fața instanței judecătorești. GRIEFS Invouché la art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamantul se plânge de durata detenției provizorii. Invocând art. 6 alineatul (1), reclamantul se plânge și de durata excesivă a procedurii penale. ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că guvernul turc îi oferă domnului Behzet Cakar, titlul grațios, suma de 10 000 de euro (zece mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reclamant, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Behzet Cakar, cu titlu grațios, suma de 10 000 de euro (zece mii de euro) în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. De asemenea, dl Behzet Cakar acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea consideră că acesta din urmă respectă drepturile omului așa cum le recunosc Convenția și protocoalele sale și nu percepe nici un motiv pentru a continua examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă restul cauzei rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine restul cererii de rol. Dollé Tulkens Grefier Președinte [1] Partidul Muncitorilor din Kurdistan, o organizație ilegală.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă