ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.C. a chemat în

judecată Tribunalul Harghita și Ministerul Justiției solicitând restituirea

sumelor reținute până la data de 29 martie 2001 cu titlu de contribuție la

asigurările sociale de sănătate în procent de 7%, actualizate prin aplicarea

indicelui de inflație.

În motivarea acțiunii reclamantul a

invocat dispozițiile Legii nr. 92/1992 în conformitate cu care, până la 29

martie 2001, beneficia de asistență medicală gratuită fără plata vreunei

contribuții lunare la asigurările sociale de sănătate.

Ministerul Justiției a cerut

respingerea acțiunii iar pentru cazul admiterii acesteia a chemat în garanție

CASA OPSNAJ pentru a fi obligată la restituirea sumelor reținute de la

reclamant și virate acesteia.

Investit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 984 din 14 august 2002 a admis

acțiunea principală și cererea de chemare în garanție, astfel cum au fost

formulate.

Apelurile declarate de Ministerul

Justiției și de către CASA OPSNAJ au fost respinse ca nefondate prin decizia nr.

908/R din 8 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut, în esență, că întrucât Legea specială nr. 92/1992, prevede în mod

expres dreptul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate la

asistență medicală gratuită, acestor categorii de persoane nu le sunt

aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 145/1997 care condiționează

gratuitatea asistenței medicale de plată unei contribuții lunare la fondul de

asigurări de sănătate.

Împotriva hotărârilor pronunțate în

cauză Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 pct. 2 C.

proc. civ. solicitând casarea acestora și respingerea acțiunii principale și,

prin consecință, și a cererii de chemare în garanție.

În dezvoltarea recursului în

anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art.

55 din Legea nr. 145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al

Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să

prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul asigurării de sănătate

pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de

sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1

ianuarie 1998, act normativ care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării

pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii care au reședință

în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata

contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat

ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat,

fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției pentru

fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt

obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității

și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr.

145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod

obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii

străini și apatrizii care au reședința în România, alin. (2) al articolului

citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție

pentru asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ

enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără

plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani,

dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate

de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au

fost stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul

legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate, și

anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în

concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest

preventiv; fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social,

potrivit Legii nr. 67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr.

92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora,

beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze,

condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de

guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor

legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au

dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac

rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel,

legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la

fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992

deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantul a încheiat un contract

cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cunoscând astfel faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în

anulare se privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate

hotărârile pronunțate în cauză în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii

promovate de reclamant cu consecința respingerii și a cererii de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

deciziei civile nr. 908/R din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 984 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita. Respinge ca

nefondate acțiunea și cererea de chemare în garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.