ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5459/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 125 din 9

aprilie 2003, Tribunalul Mureș a respins cererea formulată de condamnatul

revizuient R.D. de revizuire a sentinței penale nr. 222 din 18 iulie 2000,

pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4371/2000, hotărâre prin care a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C.

pen. și infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2)

din același cod.

Pentru a pronunța sentința, instanța

a reținut că motivele invocate de condamnat, respectiv faptul că a săvârșit

infracțiunile în stare de minorat și că mai are probe în ce privește

modificarea pedepsei, în sensul reducerii ei, nu sunt cazuri de revizuire așa

cum prevede art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței, condamnatul

revizuient a declarat apel, în această cale de atac el susținând că era minor

când a săvârșit faptele, iar pedeapsa ce i s-a stabilit este severă,

individualizarea ei nefiind în concordanță cu participarea sa la comiterea

infracțiunilor.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin

decizia penală nr. 130 din 27 august 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, condamnatul, în termen legal, a declarat recurs, motivat pe

considerente ținând de situația de fapt și împrejurările care, în opinia sa,

trebuia să determine instanța să rețină că era minor la data comiterii

infracțiunilor, că a fost atras în activitatea infracțională de coinculpați

V.I. și V.C.C., și ca atare, să i se modifice pedeapsa în sensul reducerii.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Cazurile de revizuire, cale

extraordinară de atac, sunt expres și limitativ prevăzute în art. 394 alin. (1)

lit. a), b), c), d) și e) C. proc. pen.

Raportând la cauză aceste cazuri, se

reține că motive invocate de condamnat, nu sunt dintre cele prevăzute în

dispoziția procedurală arătată.

Ca atare, recursul declarat de

condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient R.D. împotriva deciziei

penale nr. 130 A din 27 august 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2003.