ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au
luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.M., P.R. și S.D.
împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel
Timișoara.
S-au
prezentat inculpații, în stare de arest, asistați de
apărător desemnat din oficiu, avocat B.A. lipsind intimatele
părți civile B.M. și S.C.”A” SA Variaș.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
inculpaților a cerut admiterea recursurilor punându-se concluzii cu
privire la reducerea pedepselor.
Procurorul
a cerut respingerea recursurilor ca nefondate, pedepsele fiind just
individualizate.
Inculpații
au fost de acord cu susținerile apărătorului.
C U R T E A
Asupra
recursurilor de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul
Timiș, prin sentința penală nr.432 din 5 iunie 2002,
pronunțată în dosarul nr.5275/P/2002, în baza art.211 alin.2
lit.a,c,d și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal,
art.13 Cod penal, i-a condamnat pe inculpații :
U.G.,
S.D. și P.R. la câte 16 ani închisoare fiecare, cu interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, pe durata prevăzută de
art.71 Cod penal.
A
aplicat inculpaților pedeapsa complementară de interzicere a
exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe
o durată de 5 ani.
În
baza art.211 alin.2 lit.a,c,d și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75
lit.c Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, art.13 Cod penal, P.M. la 16 ani
închisoare.
În
baza art.61 Cod penal, a revocat liberarea condiționată pentru restul
de pedeapsă de 571 zile închisoare ce a mai rămas de executat din
pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală
nr.98/1998 a Judecătoriei Sânnicolau Mare și a dispus contopirea
acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta
sentință în cea mai grea, pe care a sporit-o cu 1 an și a dispus
executarea pedepsei totale de :
-
17 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 Cod
penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A
aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a
exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b,d,e Cod penal, pe
o durată de 5 ani.
În
baza art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal,
art.13 Cod penal Ș.L. la 8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor
prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod
penal.
A
menținut starea de arest a inculpaților și a dedus din
pedeapsă durata arestării din 17 ianuarie 2001 la zi pentru
inculpatul P.R. și de la 3 ianuarie 2001 la zi pentru ceilalți
inculpați.
A
confiscat de la inculpatul S.D. un clește de metal.
I-a
obligat pe inculpați în solidar, să plătească
părții civile B.M., suma de 15.000.000 lei și părții
civile S.C.”A” SA Variaș suma de 17.550.000 lei despăgubiri civile.
A dispus instituirea unui
sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale
inculpaților, până la concurența sumelor menționate mai
sus.
A
constatat că Spitalul Municipal Timișoara nu s-a constituit parte
civilă.
I-a
obligat pe inculpați la câte 2.700.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare
către stat și a dispus plata din fondurile Ministerului
Justiției a sumei de 2.500.000 lei onorar avocat din oficiu către
Baroul Timișoara.
Pentru
a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin
rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat
la Tribunalul Timiș sub nr.10384/P din 18 octombrie 2001, au fost
trimiși în judecată inculpații U.G., P.M., S.D., P.R., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.211 lit.a,c,d
și alin.3 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și art.37
lit.a Cod penal în ce privește pe inculpatul P.M. și pe inculpatul Ș.L.
pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,
prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c, d, Cod penal cu aplicarea art.75
lit.c Cod penal, reținându-se că în seara zilei de 15/16 decembrie
2000, inculpații au hotărât în baza unei înțelegeri prealabile,
să sustragă saci cu îngrășăminte chimice din magazia
S.C. “A” SA Variaș, situată în această localitate. Astfel,
inculpații având asupra lor căciuli negre, au pătruns în curtea
unității prin escaladarea gardului și fiind surprinși de
paznicul unității, P.G., inculpații U.G., P.M., S.D. și P.R.
au aplicat mai multe lovituri paznicului și în urma acestor violențe
victima a decedat în data de 31 decembrie 2000. După lovirea paznicului,
aceștia l-au legat, imobilizându-l și apoi toți inculpații
au încărcat sacii într-o căruță cu cai, sustrăgând 22
saci cu îngrășăminte chimice și 5 saci cu porumb,
lăsând paznicul legat în magazie.
Prin
sentința penală nr.8 din 14 ianuarie 2002, inculpatul P.M. a fost
condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, iar ceilalți inculpați la
câte 16 ani închisoare și au fost obligați în solidar să
despăgubească părțile civile.
Împotriva
sentinței au declarat apel procurorul și inculpații, apeluri
admise de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală
nr.158/A/2002, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre
rejudecare la Tribunalul Timiș, pe motiv că instanța de fond nu
a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală și l-a
condamnat pe inculpatul Ș.L. în baza alin.3 art.211 Cod penal,
fără a pune în discuție noua calificare, mai gravă, astfel
că au fost încălcate dispozițiile art.334 Cod procedură
penală.
Cauza
a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5275/P din 9 mai
2002.
Procedând
la rejudecarea cauzei, în baza probelor administrate în dosarul nr.10384/P din 18
octombrie 2001, prima instanță a constatat următoarele :
În seara zilei de 15/16
decembrie 2000, inculpații și minorul A.N.G., față de care
s-a disjuns cauza, s-au întâlnit în barul „N” din localitatea Variaș, unde
s-au înțeles să se deplaseze la S.C. “A” SA Variaș (fostul SMA
Variaș) și din magazii să sustragă saci de
îngrășăminte chimice.
În
baza acestei înțelegeri, în jurul orelor 23 – 23,30, inculpații
și minorul menționat mai sus, s-au dus la unitatea amintită,
având asupra lor căciuli negre iar inculpatul S.D. un clește. Prin
escaladarea gardului împrejmuitor, inculpații și învinuitul au
pătruns în curtea unității și s-au dus la geamul primei
magazii de la gard, după care au înlăturat scândurile montate la
geam.
În
timpul acestei activități, inculpații au observat că se
apropie de ei paznicul unității, P.G., având asupra sa o
lanternă. Pentru a nu fi văzuți, inculpații s-au ascuns
lângă o remorcă, situată în apropiere de geamul forțat, iar
când paznicul a ajuns în dreptul lor, inculpații au sărit la acesta,
aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele. În urma violențelor,
inculpații amintiți mai sus l-au legat pe P.G. de mâini și
picioare cu sârmă și l-au introdus și închis în magazia în care
se afla moara de măcinat cereale a unității, situată lângă
magazia a cărui geam a fost forțat.
Inculpatul
U.G. a intrat apoi prin escaladarea geamului în magazie și le-a dat
celorlalți inculpați saci cu îngrășăminte, pe care
i-au transportat până la gardul unității. Cu cleștele
patent pe care îl avea asupra sa, inculpatul S.D. a tăiat belciugul de
prindere al lacătului de la magazia de cereale a S.C.”A” SA Variaș,
de unde inculpații au luat cinci saci cu porumb, pe care i-au dus tot la
gardul unității. După un anumit timp, în magazia cu sacii de
îngrășăminte a intrat prin escaladarea geamului, inculpatul P.R.
pentru a-l înlocui pe inculpatul Ulița, care obosise și a continuat
să dea saci celorlalți inculpați.
În
timpul activităților de scoatere a sacilor din magazie și de
depozitare lângă gardul unității, inculpatul P.M. s-a dus la
domiciliul inculpatului S.D., situat în Variaș nr.1094, de unde s-a întors
cu o căruță cu cai pentru transportul bunurilor sustrase.
Între
timp, P.G., închis în magazie, a reușit să se dezlege și a spart
geamul de la magazie pentru a putea ieși, în condițiile în care
ușa era închisă. Auzind zgomotul produs de sticla spartă,
inculpații U.G., S.D. și P.R. (care între timp ieșise din
magazie), s-au dus la magazia în care se afla paznicul și au exercitat
asupra acestuia violențe, aplicându-i lovituri cu picioarele, apoi l-au
legat de mâini și picioare cu sârmă. Inculpatul P.R. a rămas
după imobilizarea paznicului în magazie să-l supravegheze.
După
ce inculpatul P.M. a apărut cu căruța, inculpații au
încărcat sacii (22 saci cu îngrășăminte chimice
și 5 saci cu porumb) și împreună au părăsit incinta
S.C.”A” SA Variaș, lăsându-l pe paznic legat în magazie.
Paznicul
P.G. a fost găsit legat în magazie a doua zi dimineața la orele 6,50
de magazionerul M.M., care a anunțat poliția.
P.G.
i-a relatat lui M.M. că a fost atacat de patru indivizi mascați, care
i-au aplicat lovituri cu o scândură, cu pumnii și picioarele,
după care l-au legat de mâini și picioare și l-au închis în
magazia în care a fost găsit.
Urmare
a leziunilor suferite, P.G. a fost internat la spital și supus unei
intervenții chirurgicale, însă în ciuda îngrijirilor medicale ce i-au
fost acordate, acesta a decedat la data de 31 decembrie 2000.
În
raportul medico-legal de autopsiere nr.5/A din 3 ianuarie 2001, se arată
că moartea numitului P.G. a fost violentă și s-a datorat
insuficienței cardio-respiratorii acute din cadrul traumatismului toracic
cu fracturi costale multiple și volet costal pe fondul unei
insuficiențe cardio-respiratorii cronice printr-o patologie cronică
(bronhopneumonie cronică obstructivă,cardiomegalie,
arteroscleroză, miocadrofibroză). În raport se mai arată că
leziunile de violență s-au putut produce prin loviri directe și
repetate cu corpuri dure, moartea datând din 31 decembrie 2000.
În
zilele următoare sustragerii îngrășămintelor, acestea au
fost valorificate de inculpați, reușind să vândă 21 saci
numitului R.I. din Periam cu 2.100.000 lei, iar sacii cu porumb au fost
vânduți lui C.P. la prețul de 314.000 lei, banii fiind împărțiți
între inculpați.
Inculpații
U.G., P.M. și P.R. au recunoscut că au exercitat violențe asupra
victimei, fiecare participând într-un fel sau altul la lovirea acestuia.
Inculpatul S.D. nu a recunoscut că el ar fi lovit victima, arătând
numai că a participat la cea de-a doua agresiune a paznicului, doar pentru
a-i lua lopata pe care acesta o avea în mână și intenționa
să-l lovească, însă el nu l-a lovit pe paznic.
Din
declarațiile celorlalți coinculpați și din declarația
victimei, care a fost interogat la spital, care a arătat că a fost
agresat de patru persoane, rezultă că la agresarea paznicului au
participat toți cei patru inculpați.
S-a
reținut că, fapta acestor inculpați, de a aplica lovituri
victimei P.G., care au dus la moartea acestuia, în scopul de a sustrage
bunurile menționate mai sus de la partea vătămată S.C. “A”
SA Variaș, constituie infracțiunea de tâlhărie în formă
calificată, urmată de moartea victimei, prevăzută de
art.211 alin.2 lit.a,c,d și alin.3 Cod penal. Întrucât din probatoriul
administrat în cauză nu s-a reținut că inculpatul Ș.L. ar
fi participat la săvârșirea violențelor asupra victimei, ci doar
la sustragerea îngrășămintelor, fapta acestuia constituie
infracțiunea de tâlhărie în formă calificată,
prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,c,d Cod penal.
La
individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere pericolul social al infracțiunii,
circumstanțele reale și personale ale inculpaților, împrejurarea
în care s-a comis fapta.
Împotriva
sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelurilor,
desființarea sentinței, schimbarea încadrării juridice în
infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepselor aplicate.
Prin
decizia penală nr.367A din 25 septembrie 2002 Curtea de Apel
Timișoara a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
Verificându-se
legalitatea și temeinicia sentinței supuse apelului, se constată
că prima instanță, pe baza probelor ce au fost administrate, a
reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția
inculpaților, făcând o corectă încadrare în dispozițiile
legale sus menționate.
În
raport de activitatea fiecărui inculpat și ținând seama de
probele ce au fost administrate, recunoașterile inculpaților,
declarațiile martorilor audiați, raportul de expertiză și
restul probelor, instanța a reținut în mod corect încadrarea
juridică a faptelor, respectiv că inculpații U.G., P.M. și P.R.
au exercitat violențe asupra victimei, fiecare participând la lovirea
acesteia, violențe care au dus la moartea victimei. Inculpații au
aplicat aceste violențe în scopul de a sustrage bunurile de la partea
vătămată, astfel că fapta acestora întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă
continuată, urmată de moartea victimei.
În
privința inculpatului Ș.L., în sarcina acestuia, corect s-a
reținut doar infracțiunea de tâlhărie, acesta neparticipând
direct la actele de violență asupra victimei.
La
stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere pericolul social deosebit
al faptelor săvârșite de inculpați, consecințele grave ale
faptelor, starea de recidivă a inculpatului P.M.. Pedepsele aplicate sunt
de natură să ducă la reeducarea inculpaților și
să realizeze prevenția generală, astfel că nu se impune
modificarea lor.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs inculpații criticând-o pentru
netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor.
Curtea,
examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu, potrivit
dispozițiilor art.385
9
alin.1 pct.14 și alin.3 al
aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate.
Individualizarea
pedepselor s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de
art.72 Cod penal, dându-se eficiența deplină pericolului social al
faptei săvârșite care este deosebit de ridicat avându-se în vedere nu
numai rezultatul dar și modalitatea în care inculpații au conceput
săvârșirea faptei precum și datele ce caracterizează
persoana inculpaților respectiv lipsa de ocupație a tuturor, starea
de recidivă a inculpatului P.M.. Pentru aceste considerente, Curtea,
apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei pentru nici unul
dintre inculpații recurenți.
În
consecință, neconstatându-se vreun motiv care examinat din oficiu
să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza
art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală să
respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Respinge recursurile declarate de inculpații P.M., P.R.
și S.D. împotriva deciziei penale nr.367 din 25 septembrie 2002 a Curții
de Apel Timișoara, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.R., perioada
arestării preventive de la 17 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003, iar
pentru inculpații P.M. și S.D., perioada arestării preventive de
la 3 ianuarie 2001 la 6 februarie 2003.
Obligă pe recurenți să plătească
statului câte 1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 6 februarie 2003.