ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4005/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 7 aprilie 2004, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul g.r.c. la 9 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), la 20 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. a) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. a) din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare sporită cu 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 23 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile și inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.G., 70.000.000 lei despăgubiri civile, 31.000.000 lei despăgubiri civile părții civile F.G. și 20.000.000 lei despăgubiri civile părții civile V.N.O.E.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 27 noiembrie 2003, inculpatul, după ce a consumat alcool în casa unor cunoscuți, în drumul spre locuința sa, cunoscând că V.N.O.E. și S.V.A., femei în vârstă de peste 80 de ani, sunt singure, s-a hotărât să pătrundă în casa lor și să fure bani. După ce a întrerupt furnizarea energiei electrice a casei, inculpatul a fost auzit de ocupantele imobilului, acestea cerând ajutorul vecinului lor C.I. Pentru moment, inculpatul a părăsit zona și, pe drum, ajuns în dreptul casei lui T.G., amintindu-și că acesta l-a reclamat pentru furtul unor iepuri, a hotărât să se răzbune, sens în care s-a deplasat la locul unde era depozitat fânul și a dat foc șurei.

Convins fiind că incendiul a cuprins în întregime claia de fân, inculpatul s-a dus la un telefon public, s-a prezentat ca fiind paznic la primărie și a anunțat pompierii, el, totodată, avertizând că are de gând să mai incendieze și alte puncte din zonă. Revenit la casa celor două femei vârstnice, inculpatul a pătruns în pivniță, a băut țuică dintr-o damigeană și a incendiat, mai multe locuri unde acestea aveau furaje. Ulterior, el s-a hotărât să meargă la casa lui F.M., despre care cunoștea că are vârsta de 93 de ani și locuiește singură, a pătruns în camera unde femeia dormea, i-a căutat prin îmbrăcăminte pentru a găsi bani și a aprins așternuturile de pe pat, el staționând acolo până când s-a convins că focul s-a extins.

Casa victimei a ars în totalitate și F.M. a fost carbonizată. Reportul de expertiză medico-legală psihiatrică a reținut că G.R.C. prezintă diagnosticul „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, abuzuri etilice” și, totodată, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, el având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 138 din 20 mai 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Și împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greșit individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. Recursul declarat nu este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așa fiind, se reține că aplicând pedeapsa de 23 ani închisoare și 9 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., instanța a avut în vedere pericolul social deosebit de grav al faptelor, urmările acestora, comiterea lor în formă continuată și în concurs, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale și sincer pe parcursul procesului penal. Executarea pedepsei prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul ei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R.C. împotriva deciziei penale nr. 138/ A din 20 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 noiembrie 2003 până la 27 iulie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2004.