ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 703/2004

Asupra recursului în anulare de față, În baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 1 teza I și partea a II-a pct. 5 și 6 C. proc. pen. procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei penale nr. 154 din 28 martie 2003 a Tribunalului Timiș și deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara , pentru motivele : 1. Hotărârea instanței de control judiciar de respingere a recursului ca tardiv este contrară legii. 2. Judecarea apelului a avut loc fără citarea legală a inculpatului. 3. Hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece judecata a avut loc în lipsa apărătorului, deși prezența acestuia era obligatorie.

S-a reținut că, la 26 iulie 1999, inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței pe B.I., cauzându-i un traumatism forte al ochiului drept ceea ce a necesitat 80 de zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Judecătoria Timișoara, prin sentința penală nr. 3161 din 11 noiembrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.10 lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.N. pentru infracțiunea dedusă judecății , motivând că fapta nu a fost comisă de acesta. Tribunalul Timiș, prin decizia penală menționată, a admis apelurile declarate de procuror și partea civilă și a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare,în baza art. 182 alin. (1) C. pen. Curtea de Apel Timișoara a respins ca tardiv recursul inculpatului și ca nefondat pe cel declarat de partea civilă.

Recursul în anulare este fondat. 1.Potrivit art. 385 3 cu referire la art. 365 C. proc. pen. partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara recurs și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz , a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei în 12 iulie 2003, iar la 18 iulie 2003 a declarat recurs. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalului Timiș rezultă că inculpatul a lipsit atât la judecata apelului, cât și la pronunțare. De altfel, această cale ordinară de atac s-a judecat la un singur termen.

Pe de altă parte, deși inculpatul a declarat la 10 noiembrie 1999, în faza urmăririi penale, că domiciliază în Slatina, str. Drăgănești, iar la 27 noiembrie 2001 că locuiește în Slatina, str.Ecaterina Teodoroiu și fără forme legale în Timișoara, str.Teatrului, acesta a fost citat în apel, în mod corect la adresa indicată ca fiind reședința, dar greșit la cea de domiciliu – și anume în Slatina, str. Ecaterina Teodoroiu la un număr greșit. Mai mult, comunicarea deciziei din apel s-a făcut numai la adresa indicată ca fiind reședința, iar nu și la cea de domiciliu. Prin urmare , instanța de recurs trebuie să constate că sunt îndeplinite prevederile art. 385 3 cu referire la art. 365 C. proc. pen.

și să procedeze la judecarea acestei căi ordinare de atac. 2. Conform art. 375 C. proc. pen. judecarea apelului se face cu citarea părților. Potrivit art. 177 alin. (1) și (3) din același cod, învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează. În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua adresă numai dacă a încunoștiințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază, pe baza datelor obținute potrivit art. 180, că s-a produs o schimbare de adresă.

Inculpatul, în declarația din 10 noiembrie 1999, a precizat că domiciliază în Slatina , str. Drăgănești, iar la 17 noiembrie 2001 a arătat că locuiește în Slatina, str. Ecaterina Teodororiu și fără forme legale în Timișoara , str. Teatrului. Deci, inculpatul a încunoștiințat organele de urmărire penală de schimbarea intervenită, astfel că trebuia citat la adresele indicate în declarația din 17 noiembrie 2001. În consecință, citarea inculpatului numai la adresa de reședință nu acoperă neîndeplinirea procedurii de citare la adresa de domiciliu (fiind citat în Slatina, str. Ecaterina Teodororiu cum era corect) . 3. Conform art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este asigurat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.

De asemenea, se specifică faptul că organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenței judiciare a învinuitului sau inculpatului , dacă acesta nu are apărător ales. Potrivit art. 171 alin. (3) și (4) din același cod , în cursul judecății asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanța apreciază că inculpatul nu și-ar putea face singur apărarea. În cazurile de asistență juridică obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Instanța de apel, nerespectând dispozițiile legale invocate,a judecat cauza fără să dispună delegarea unui apărtor din oficiu, deși infracțiunea cu care era sesizată – art.182 alin. (1) C. pen.

– se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Întrucât dispozițiile referitoare la asigurarea asistenței juridice obligatorii sunt prevăzute cu sancțiunea nulității absolute, conform art.197 alin. (3) C. proc. pen., încălcarea lor nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor întocmite cu nerespectarea acestora. În concluzie, instanța de recurs trebuia să dipună repunerea inculpatului în termenul de recurs și, procedând la judecarea acestuia, să caseze decizia instanței de apel cu trimiterea spre rejudecare, deoarece au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la citarea inculpatului și la asistența juridică obligatorie. Așa fiind urmează a admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara , privind pe intimatul inculpat D.N.

Se vor casa hotărârile atacate și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Timiș. Se va anula mandatul de executare nr. 4792/2002 din 23 mai 2003 al Judecătoriei Timișoara și se va dispune punerea în libertate de îndată a condamnatului dacă nu este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr. 154 din 28 martie 2003 a Tribunalului Timiș și deciziei penale nr. 740 din 1 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara ,privind pe intimatul inculpat D.N. Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Tribunalul Timiș. Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4792/2002 din 23 mai 2003 al Judecătoriei Timișoara și dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului D.N., dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 februarie 2004.