ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3277/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.P. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 17.316.737 lei ce i-a fost reținută cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute de natură salarială și încasată anterior datei de 29 martie 2001, cu aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data reținerii acestor sume până la data plății integrale a acestora. Pârâții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita au formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să fie obligată chemata în garanție să le restituie sumele pretinsă de acesta, respectiv 17.316.737 lei cu aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data reținerii ei și până la data plății integrale. La rândul ei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a invocat lipsa calității procesuale pasive în raport de art. 150/2002, art. 2 pct. 3 și 4 care atribuie C.N.A.S. și Ministerul Sănătății și Familiei competența de a administra și utiliza Fondul unic de asigurări de sănătate. Prin sentința civilă nr. 486 din 27 martie 2003 Tribunalul Harghita a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie reclamantului M.P. în locul pârâților suma de 17.316.737 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar pe perioada ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație de la data reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 783/R din 19 iunie 2003 a respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinței civile nr. 486 din 27 martie 2003 a Tribunalului Harghita.

Instanțele au reținut că potrivit art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamantul beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unei contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin înserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Împotriva hotărârilor judecătorești menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv a disp.

art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/1 din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. S-a susținut în esență că întrucât reclamantul nu face parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate. S-a conchis că, din interpretarea dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești criticate și pe fond respingerea acțiunii. Recursul în anulare urmează a fi admis pentru un considerent invocat din oficiu și care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea recursului în anulare. Astfel, prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Or, în art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, texte modificate prin O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, se prevede în ceea ce privește compunerea completului de judecată în materia litigiilor de muncă, că în primă instanță cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2 judecători, asistați de 2 magistrați consultanți care participă la deliberare cu vot consultativ.

La 27 martie 2003 Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător și fără participarea magistraților asistenți, încălcându-se astfel prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 așa cum au fost modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002. Excepția greșitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința publică din 5 mai 2004. Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii. Astfel fiind recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și a trimite cauza la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea pe fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 783 R din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, și a sentinței civile nr. 486 din 27 martie 2003 a Tribunalului Harghita. Casează hotărârile atacate și trimite cauza Tribunalului Harghita pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.