ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3277/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.P. a chemat în judecată Parchetul

de pe lângă Tribunalul Harghita și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de

17.316.737 lei ce i-a fost reținută cu titlu de contribuție la asigurările

sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute de natură salarială

și încasată anterior datei de 29 martie 2001, cu aplicarea indicelui de

devalorizare a monedei naționale de la data reținerii acestor sume până la data

plății integrale a acestora.

Pârâții, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul

Harghita au formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru

ca în cazul în care se va admite cererea reclamantului să fie obligată chemata

în garanție să le restituie sumele pretinsă de acesta, respectiv 17.316.737 lei

cu aplicarea indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data reținerii

ei și până la data plății integrale.

La rândul ei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

invocat lipsa calității procesuale pasive în raport de art. 150/2002, art. 2

pct. 3 și 4 care atribuie C.N.A.S. și Ministerul Sănătății și Familiei

competența de a administra și utiliza Fondul unic de asigurări de sănătate.

Prin sentința civilă nr. 486 din 27

martie 2003 Tribunalul Harghita a admis acțiunea și cererea de chemare în

garanție și a obligat chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie

reclamantului M.P. în locul pârâților suma de 17.316.737 lei cu titlu de

contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar pe perioada

ianuarie 2000-martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație de la data

reținerii lunare a sumei și până la data plății integrale a datoriei.

A respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 783/R din 19 iunie 2003 a respins ca nefondate

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

împotriva sentinței civile nr. 486 din 27 martie 2003 a Tribunalului Harghita.

Instanțele au reținut că potrivit

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992, reclamantul beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze întrucât legea nu

condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unei contribuții

de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie prin

înserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care

s-au solicitat drepturile bănești respective.

Împotriva hotărârilor judecătorești

menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ. pe considerentul că acestea au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, respectiv a disp. art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55

din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate și art. 6/1 din

Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea H.G. nr. 409/1998 ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a susținut în esență că întrucât

reclamantul nu face parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de

gratuitățile prevăzute în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998 numai dacă

face dovada plății contribuției anuale de asigurări de sănătate.

S-a conchis că, din interpretarea

dispozițiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se

desprinde intenția legiuitorului ca magistrații și personalul de specialitate

să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de

sănătate.

În consecință, s-a solicitat

admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești criticate și

pe fond respingerea acțiunii.

Recursul în anulare urmează a fi

admis pentru un considerent invocat din oficiu și care face inutilă cercetarea

motivelor expuse în argumentarea recursului în anulare.

Astfel, prezentul litigiu face parte

din categoria conflictelor de muncă așa cum sunt ele definite de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Or, în art. 17 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, texte modificate prin

O.U.G. nr. 20 din 20 februarie 2002, se prevede în ceea ce privește compunerea

completului de judecată în materia litigiilor de muncă, că în primă instanță

cauzele privind conflictele de muncă se judecă de către un complet format din 2

judecători, asistați de 2 magistrați consultanți care participă la deliberare

cu vot consultativ.

La 27 martie 2003 Tribunalul

Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur

judecător și fără participarea magistraților asistenți, încălcându-se astfel

prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 92/1992 așa cum au fost

modificate la 20 februarie 2002 prin O.U.G. nr. 20/2002.

Excepția greșitei compuneri a

completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuția părților în ședința

publică din 5 mai 2004.

Întrucât normele procedurale

privitoare la compunerea instanțelor de judecată sunt de ordine publică,

nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.

Astfel fiind recursul în anulare

urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și a trimite cauza la Tribunalul

Harghita pentru rejudecarea pe fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare

declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei nr. 783 R din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, și a sentinței civile nr. 486 din 27 martie 2003 a Tribunalului

Harghita.

Casează hotărârile atacate și trimite cauza

Tribunalului Harghita pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2004.