ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1837/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin încheierea pronunțată la 5 septembrie 2003, a admis în parte

cererea reclamantei, SC M.I. SRL, împotriva pârâtei, SC D.L. SA, în

contradictoriu cu terțul poprit, C.B. București, și a dispus înființarea

popririi asiguratorii asupra conturilor debitoarei până la concurența sumei de

301.398.340 lei.

Cererea creditoarei pentru

instituirea sechestrului asigurător, a fost respinsă, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că, prin sentința nr. 5231 din 15 aprilie 2003, a fost

admisă în parte cererea întemeiată de reclamantă pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001,

și pârâta a fost somată să plătească facturile emise de reclamantă pentru

chirie și sumele datorate pentru convorbiri telefonice în valoare de 86.232.000

lei, precum și dobânzi în valoare de 39.405.468 lei.

A mai reținut tribunalul că, între

părți, s-a încheiat la 2 iulie 2002, un contract de închiriere, având ca obiect

apartamentele nr. 80 și 81, iar pârâta nu și-a onorat obligațiile de plata

chiriei și contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate, creanța, pentru

care pârâta a fost somată la plată, fiind de 301.398.340 lei.

Cererea reclamantei pentru

înființarea sechestrului asigurător a fost respinsă, avându-se în vedere faptul

că această măsură are aceeași finalitate ca și poprirea.

Împotriva încheierii pronunțate de

tribunal, ambele părți au declarat recurs.

Prin încheierea pronunțată la 5

decembrie 2003, recursurile declarate de părți au fost admise, în principiu,

conform dispozițiilor art. 302/1 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat și

completat prin O.U.G. nr. 58/2003.

La 26 februarie 2004, a fost depusă

la dosar convenția de stingere a litigiului încheiată între părți la 18

decembrie 2003, din care rezultă că debitoarea s-a obligat să achite în tranșe

lunare suma pretinsă de reclamantă, iar la termenul de azi, societatea

reclamantă declară că renunță la judecarea recursului de față.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., Curtea urmează să ia act de declarația

reclamantei.

Recursul declarat de societatea

pârâtă se privește ca nefondat și urmează a fi respins, față de împrejurarea că,

prin convenția din 18 decembrie 2003, aceasta s-a obligat să achite creditoarei

sumele pretinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act că recurenta reclamantă, SC M.I.

SRL București, renunță la judecata recursului, declarat împotriva încheierii

din 5 septembrie 2003, a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Respinge recursul declarat de

debitoarea, SC D.L. SA București, împotriva aceleiași încheieri, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 mai 2004.